Olt-chimia dezastrului

Vai de capul nostru! Ca la noi la nimeni! Spun romanii pretutindeni, fie ei politicieni, oameni de afaceri babane sau taran de rand preocupat de vinul bun de toamna si politica de stat. Sa privatizam Oltchimul! Dar pe vorbe nu pe bani. Facem, dregem, luam poporul partener de incredere si uite asa poate mai scadem si pretul. Ca “e multi” 45 de milioane de euro, plus alte zeci, chiar sute de milioane, tot de euro, necesari sa puna combinatul pe picioare, care nu de mult sustinea economia tarii, si sa se plateasca lefurile bietilor salariati falimentari ce nu si-au dat ratele la banci de trei luni. Nu-i bai! Ce daca nu s-a semnat contractul de privatizare? Ca doar boss-ul OTV, dator-vandut la Fisc, zice ca are lipsuri de clauze importante.Tragem de timp si plecam la Muchen, la limpezire de creieri si poate, poate pica din cer si o valiza de bani, sau mai bine Doamne ajuta, un vagon, pret de sefie serioasa. Si daca nu se arunca cu banul intr-o saptamana ca la lautari, fara numar, las’ ca arunca Guvernul cu solutii de urgenta, salvatoare la Oltchim, salvatoare Romania. Si uite asa, telenovela noastra are un final fericit pentru toata lumea. Dan Diaconescu, om popular, se judeca”nevinovat” de la inceput si scapa repede, ca doar omul a crezut ca poate, si cel cel putin a incercat, ca nu a reusit nu e vinovat nimeni, Guvernul Ponta salveaza Romania, iar Oltchimul in cine stie ce pesos, yeni sau ruble va fi privatizat. In ceea ce priveste bietii oameni de rand, figuranti prin viata si angajati loiali, sa mai astepte nitel painea copiilor ca doar privatizarea e un proces lung si greoi.