Life

Cu ocazia sfârşitului lumii, să avem succesuri cu toţii

Cu ocazia sfârşitului lumii, să avem succesuri cu toţii

blankMă întreabă azi, la intrarea în bloc – fără nicio avertizare, fără nicio legătură cu bună ziua pe care l-am schimbat, ca de obicei – o vecină: „când vine, dom’ne, când vine?” Mă uit la ea şi nu ştiu ce să-i răspund. Pe cine o aştepta femeia? Mă gândesc că, dacă tot au pus afiş în uşa de la intrarea în bloc că vin, or fi fiind tipii cu repartitoarele de la calorifere. Pe ei i-o aştepta, la ei s-o gândi, despre ei o vorbi? Că, mai ştii, pensionară, pensionară, singură, singură, da’ o mai fi plecând şi femeia din casă, până la pâine, până la piaţă, până la vreo prietenă, să bea o cafea… Că doar nu e condamnată la domiciliu, nu are are domiciliu forţat să nu iasă din casă. Şi-i zic: „păi pe la 5 după masă. Adică între 5 şi 6 e trecut pe hârtie că ar veni”. Şi vecina: „Aoleo… Aşa târziu? Nu vine la 12 noaptea?”. Acuma mă uit la femeie uşor întrebătoare. O ştiu cu toate ţiglele pe casă. Doar n-o fi tras ceva pileală azi, de Igant, pe la vreo cunoştinţă? Cum să vină oamenii ăia să citească repartitoarele la miezul nopţii, când, na, cei mai mulţi dintre locatari trag, ca oamenii normali, la aghioase? Şi îi răspund: „păi vin la o oră rezonabilă, vă daţi seama”. „E, zice ea, parcă văd că nu vine nici acuma”. Cum naiba, mă întreb. La mine acasă au venit mereu. „Atunci, zice vecina schimbând macazul dintr-o dată, mai am timp să îmi pun o dorinţă… Mă rog, cu ocazia sfârşitului lumii, să îmi dea Dumnezeu un cont la bancă gras, un corp ca în tinereţe, adică foarte subţire şi, mai ales, să nu le încurce Dumnezeu, cum le-a încurcat anul ăsta… Şi, după toate astea, dacă tot vine sfârşitul lumii la 5, 6, cum aţi zis, să îmi dea şi niscaiva succesuri mâine la cumpărături…”. Şi, amin! N.M

blank