Potopul de zîmbete și complimente de la sfîrșitul CEx al noului Partid Social Democrat trimitea la o înțelegere și la o încercare de a porni din nou la drum. După felul în care a picat norocul pe Ciolacu și pe Paul Stănescu, și după graba cu care Vasile Dâncu dă ocoluri acestui partid, încep să mă îndoiesc. Nu mor de dragul PSD-ului.
Noul Partid Social Democrat dă fiori reci multora
De-a lungul anilor, cu subordonații lui Ion Iliescu am avut și cele mai multe procese. La un moment dat, președintele de Partid Social Democrat și al României s-a oprit la masa la care îmi mestecam bucăturile și mi-a zis:
-Mă, de ce ești tu așa ticălos și încrîncenat împotriva mea?
Fraza mi-a rămas în minte. Cu gura plină, l-am privit îndelung și, ca să trec peste momentul penibil și să nu încep să-i înșir colierul meu de argumente, i-am zis doar:
-Din simpatie, domnule președinte!
Noul Partid Social Democrat dă fiori reci multora
Și dus a fost. Nu peste multă vreme s-a apucat să-mi scrie o scrisoare în care să mă beștelească. Cei din preajma sa l-au sfătuit să nu mi-o expedieze, că e și mai rău, dar au avut grijă să îi facă o copie pe care să mi-o paseze după ce Ion Iliescu n-a mai fost președinte. Profesorul Emil Constantinescu, Petre Mihai Băcanu, Ion Cristoiu și mulți alții pot depune mărturie că n-am fost niciodată prietenul PSD-ului și nici al fostului președinte Iliescu. Asta nu mă poate împiedica să nu-i recunosc calitățile de politician, folosite, adeseori, tare neinspirat. Uneori, am sărit calul, cum se întîmpla în epocă, alteori, m-am abținut. Trebuie să admit că am și greșit. Dar pe fond, pentru felul mermelit în care a condus începutul tranziției, l-am taxat nemilos pe Ion Iliescu, deși uneori mă gîndesc că țara noastră nu putea suporta un ritm mai accelerat. Pur și simplu, populația nu era pregătită pentru un marș forțat spre democrație, pentru că nu avea politicienii și intelectualii pregătiți pentru asta. Nu întîmplător proletariatul uzinelor românești i-a alungat pe cei veniți din străinătate și pe cei care dădeau semne că ar putea gîndi cu capetele lor.
Și atunci, și acum, PSD-ul reprezintă o anume populație cu o anume mentalitate. Păcatul cel mare al partidului huiduit în ultimii ani vine de la faptul că a luat oamenii din mediile defavorizate așa cum sînt. N-a încercat nici să le schimbe condiția, nici gândirea, nici să le deschidă apetitul pentru progres. S-a mulțumit să le dea sau să le promită pensii și salarii. Le-a dat pește în loc să le dea undiță și să-i învețe să pescuiască. Pe deasupra, au ratat grosolan privatizarea. Asta mă desparte net de toți cei care au folosit PSD-ul pentru interesele proprii și i-au amăgit pe cei de la țară cu tot soiul de promisiuni. Dacă i-ar fi ajutat să schimbe profesii, să se modernizeze și să devină producători de bunuri pe cont propriu ar fi salvat o uriașă categorie care n-ar mai fi fost obligată să emigreze la cules de căpșuni.
Cum se poate restructura și moderniza PSD-ul? Nu am soluții și nu este treaba mea! Dar sunt convins că vechea generație nu poate depăși rolul de „sfatul bătrînilor”. În plus, un PSD adevărat nu mai poate fi un partid căpușat. Geaba se învîrt Vasile Dâncu și grupul de la Cluj în jurul acestei grupări politice. Cică Ioan Rus, migrat la partidul lui Victor Ponta (el însuși alimentat și păpușat de grupul de la Cluj), ar reveni împreună cu Pro România. Iar Vasile Dâncu s-ar pregăti să devină un fel de președinte al Consiliului Național care să supravegheze departamentele și strategiile. Hellvig la SRI și Rareș Bogdan la liberali, Cioloș la Bruxelles, Iohannis la Cotroceni și la păduri, Emil Boc, responsabil cu trestia și cu pescuitul și gata. Ardelenii pot zice că sunt la conducerea României. Și ce facem mai departe? Ne uităm în gura lui Dâncu și în ciornele lui Florian Coldea și la complexele lui Boc? Care strategii și ce oameni ne duc mai departe? Cei și cele elaborate la SRI? Cele clocite de Coldea și de ceilați generali rămași pe tușă? N-am avea decît o altă caricatură de PSD, o fantomă politică dirijată de marii păpușari ai culiselor.
Decît cu Vasile Dâncu și cu Florian Coldea la strategii, mai bine renunțăm la un partid al lumii defavorizate și împărțim SRI-ul în două părți egale. Jumătate la PNL, jumătate la PSD și economisim bugetele pentru servicii și scăpăm de Noua Securitate, așezînd-o la butoane și în văzul tuturor.
Și știm precis cu cine avem de-a face și cine vine la rînd!
Cotidianu. ro Cornel Nistorescu