Mă sună un prieten și mă ia la rost, de parcă ar fi descoperit că autostrăzile României s-ar afla la mine în dulap. Și intră direct în subiect, de parcă mi-ar da un pumn în figură sau o piatra în fereastră. „Măi, Cornele, unde-i România aia normală, a lui Iohannis? Normalitatea din România a dispărut demult 

Parcă i-aș fi luat-o eu, parcă eu i-aș fi tras preșul de sub tălpi, de parcă eu aș fi cîștigat alegerile cu „Țara bunăstării”, „Țara libertății”,„Țara dreptății”,„Țara meșteșugarilor”,„Țara unică”,„Țara veselă”,„Țara aromelor de vis”, „Țara cîrnațului”,„Țara armoniei”,„Țara iei și-a sarmalelor”,„Țara fetelor”, „Țara sașilor harnici”. Mergea inclusiv „Țara proștilor fuduli”!
Ca să nu zic „Țara lemnului de pomană”, că tot președintele se simte luat în bășcălie.

Îmi venea să-i zic: „Știi ce, mai inventez o sută de atribute dulcege și parfumate și tot nu-mi dă nimeni un bănuț pentru astuparea unei gropi de pe Șerban Vodă. Mai scriu 1.000 de pagini despre mutilarea legilor, despre Orban și despre părerile lui despre guvernul său și despre aberațiile președintelui și tot așa rămîn lucrurile. Iohannis nu zice nimic și pleacă la Sibiu la nevastă, că România normală este peste tot și în toate! Este o frază ca o cheie passepartout cu care să deschizi toate mințile încuiate!
–Te rog să nu mă jignești!
-Doamne ferește, eu îți vorbesc despre un slogan, despre o sintagmă, despre o farsă, nu despre un ideal, cum ai vrea tu și cum ar fi fost normal să fie!
-Am înțeles! Dar de noi depinde dacă îi cerem socoteală despre stadiul României normale!
-Cine să-i ceară? Ăia care ies de obicei în Piața Victoriei spun că asta-i România normală, cînd Iohannis face ce vrea!
-Atunci este anormală și el violează Constituția! Dacă nu ne pasă, setul de legi după care funcționăm ca țară mîine se va reduce la dorințele lui herr Iohannis.
-Prietene, să-ți spun ceva! O singură doamnă m-a rugat cîndva s-o ajut să publice o carte intitulată „Țara brînzei” și am făcut-o și am avut nas pentru că a fost un succes și a cîștigt publicul din nenumărate țări.
Așa că Iohannis zice la microfon „România normală”, dar în sinea lui zice „Țara brînzei”. Dragul meu, Klaus Iohannis a cîștigat puterea în țara noastră pe două vorbe goale:
– Care?
– „România normală”.
-Ca șef de stat și ca politician trebuie să dai socoteală și pentru vorbele goale pe care le rostești! Acum vorbesc serios, eu chiar aș vrea să-l întreb pe președinte, care este situația cu „România normală”. A făcut ceva sau a lăsat-o baltă?
-A făcut pe Dracu’! Tu nu vezi că încă o demolează pe a veche. Pe urmă cară „molozul” la penitenciar, face proiect de țară, sapă fundația și tu, băiete, o să fii atunci în Paradis sau în Iad. Te-a uitat lumea demult cînd el se va apuca de plantat puieții de brad și stejar pe cheliile montane rămase după austrieci.
-Tu faci mișto de mine. Eu vorbesc serios!
-Și eu. Ce vină am că nu te-ai prins că România normală era un slogan de campanie electorală ca să te poată face din vorbe. Orice zicea și orice s-ar fi întîmplat după, bun sau rău, succes sau eșec, și orice ar urma ar fi tot o firimitură din România lui normală! România normală este tot ce-i trece lui prin cap și tot ce rezultă din asta!
-După mine, România normală este tot ce a dat Dumnezeu și tot ce avem de făcut pentru a fi liberi și în rang cu lumea, îmi zice prietenul meu.
–Află, prietene, că în acest moment România normală este tot ce se petrece în timp ce căscăm gura la evenimentele în derulare!
-Cum adică, frate?
–Păi ce, România lui Caragiale (care avea și încă mai are umor) nu era și nu-i normală? Și a lui Ceaușescu (avea un patriotism țărănesc), și a caselor lui Iohannis (are un dispreț suveran și o foame de emigrant), și a arestărilor cu duiumul, pe telefoane și pe turnătorii? La noi, toate sunt normale, de la transatlanticului făcut de Videanu la Snagov pe malul lacului, la dispariția lui Marta și la afacerile lui Blejnar și ale Elenei Udrea cu Cocoș și cu Băsescu. Ca să nu mai vorbim de colectele lui Florian Coldea! Orice plecare în vacanță la mama Dracului face parte din România normală, orice bătaie și orice proiect de finalizat la Paștele Cailor fac parte tot din asta, orice prost făcut ministru face parte din România ”nature”, orice fufă pusă pe un scaun important face parte din România plăcerilor, normală către miezul nopții dar și la serviciu, orice drum spart face parte din România actuală și rămîne pentru România viitorului. Ce să-ți mai zic de această sintagmă goală, în care Iohannis a inclus toate reparațiile posibile și modernizările obligatorii pentru țară și de care n-o să se apuce nici la Sfîntul Așteaptă!

Citeste si...  Cele două milioane de consumatori vor plati mai putin pentru gaze

-Ești pesimist. Vrei să zici că nu-i de făcut nimic!
-Nu-i adevărat! Vreau să spun că nu ne putem uni nici legați în lanțuri ca să batem împreună un cui! Cum începem un lucru, cum sar două sute de proști cu șase clase și urlă: Fraților, nu-i bine, noi nu suntem de acord! Tu nu vezi ce democrație cu aer de stol de gîște aplicăm noi?
–Nu, serios, eu aș vrea să-l întreb: „Domnule Iohannis, cum stați dumneavoastră cu România normală? Ați făcut ceva în lunile astea? Măcar desenul, măcar schița, măcar notițe aveți!“
–Întreabă-l! Și dacă izbutești, îți dau o bere!
–N-am cum! Nu mă primește! Dar dacă ne adunăm cinci sute de mii, crezi că ne răspunde?
– Știu eu! Poate pune jandarmii pe voi! Sau vă servește trei prostii rostite cu gravitate! Oricum, dacă vă adunați cinci sute de mii, vin și eu! Nu se întîmplă prea des pe meleagurile noastre!
–Vezi că există o soluție! Tu nu vezi că lui nu-i pasă de nimic, că nu răspunde nimănui, că se face că plouă la orice întrebare serioasă și o ia pe cărarea orbului și a surdului! Toate aiurelile pe care le rostește i se par legale, logice și folositoare pentru țară. De cînd a ajuns președinte, este singurul său interlocutor! Singura soluție ar fi să ne adunăm mai mulți! Și tu, și eu, și alții, și cîți or fi! Dacă a ieșit președinte, nu-i stăpîn! Si nici rege și nici patronul României!
–Ei, prietene, de ce nu-ți faci tu un partid? Erai bun de candidat la președinție! Din păcate, este prea tîrziu!
– Și cu cinci sute de mii la poarta Cotrocenilor, i-aș zice, Herr Iohannis, ne-ai amețit cu România normală, te-am votat și acum te faci că plouă? Ce-ai făcut pînă acum? Ne freci că PSD-ul că trebuie desființat, că și-a adus copiii, nepoții, fetele și amantele? Corect! Și, liberalii ce-au făcut? Nu cumva și matale cu doamna sunteți parte la numirile de oameni de la Sibiu? Nu știți de ministrul Costache de la Polisano? Și-a pus gașca de la Sibiu peste tot, la CNAS, la Ministerul Sănătății! Nu v-a povestit domnul Porr? Ce făceați? Sau ați plănuit-o împreună? Și chestia cu anticipatele!? Ați dat jos un guvern, că dumneavoastră ați tras sforile, nu-i așa? Și ați pus altul, tot pe mîna dumneavoastră! Nu credeți că este prea mult, că-i anormal, că faceți democrația de rahat cu bietul Orban băgat pe gîtul românilor pentru a doua oară? Asta-i România dumneavoastră normală? Una ați zis, și alta fumați!

–Știi ce! Eu îți propun să-l întrebi mai multe! Alo, domnule președinte, nu cumva, o puneți de o Românie dominată? De o Românie disprețuită și umilită? Sau faceți o Românie de vîndut, de sacrificat și de distrus pe care să o călcați mereu cu tancul vorbelor mari?

Aveți grijă că dacă nu faceți ceva pentru o România normală, noi o să vă ținem minte ca pe un farseur încruntat! Atîta tot! Și nimic mai mult!
– Bravo! Hai, că și tu începi să vii de-acasă, a zis el, luîndu-și „La revedere” și închizînd telefonul.

Editorial de Cornel Nistorescu