Viitorul European nu sună bine. Se adună nori de furtună şi toate frumoasele cuvinte despre solidaritate, sprijin reciproc, bunăstare şi egalitate în drepturi se rup ca şi când nu ar fi contat vreodată.

Nici viitorul nostru nu pare mai luminos. Ştiind însă ce vine, poate a sunat ceasul să alungăm din sufletele românilor înţeleapta contemplare şi să îmbrăţişăm calea acţiunilor urgente.

Am mai vorbit, scris şi scandat împotriva celei mai de jos caste din România, casta trădătorilor de ţară, casta închinătorilor la porţi străine şi care, pentru binele propriu îşi vând strămoşii şi ţelurile Neamului pe doi arginţi mirosind greoi a viclenie şi minciună. Problema este că, la adăpostul unui val de internaţionalism păgubos până acum, această stirpe se înmulţeşte peste poate.

Viitorul vine cu noi greutăţi şi mari probleme. Este deci timpul să eradicăm slujitorii răului dintre cei ce duc pe umeri Ţara. Cât mai repede, cu atât mai bine. E timpul să ne ridicăm frunţile, să se audă de noi, să ni se citească spusele, să fim luaţi în seamă, căci şi noi vom da, ca şi prietenii noştri europeni, obol greu acestui întunecat viitor. Avem dreptul să alegem ce e bun pentru Neam, ce este folositor pentru români, ce ne face să fim egali cu orice popor de pe glob.

Demnitatea naţională ar trebui să fie noul nostru ghid în lume. Numai umăr la umăr, noi, cei implicaţi în construirea Uniunii Europene vom putea lumina viitorul, vom şti cum să procedăm ca mulţumirea să fie cuvântul de ordine pe Bătrânul Continent.

Ridicând capul în bătaia furtunii vom căpăta respectul lumii. Asta nu se poate face cu vânzătorii de Ţară, ci numai cu cei care sunt conştienţi că îşi pot făuri o cale, un drum nou, prin conglomeratul societăţilor viitorului apropiat. Politrucii trebuie să se retragă, funcţionarii să-şi facă treaba, tehnocraţii să fie înlocuiţi cu bărbaţi de Stat, cu oameni fără teama sacrificiului şi străini de spectrul eşecului.

Nu-i uşor, dar, uitaţi-vă bine în Europa. E singura şansă să recăpătăm un loc ce ni se cuvine de sute de ani şi care acum îl ocupă, declarativ şi neruşinat, tot mai mulţi neaveniţi. Istoria noastră trebuie să conteze, deciziile noastre trebuie respectate, poziţia noastră înţeleasă şi primită ca o preţioasă contribuţie.

Ne sacrificăm zi de zi şi nu am cerut mai nimic. Ne aliniem şi stăm drepţi pentru deciziile comune. Facem de strajă şi când nu ni se cere. Păi, nu a venit şi timpul plăţii? Haideţi să ne cerem partea pentru ca viitorul copiilor noştri să nu mai fie atât de plumburiu pe cât se arată acum!

Să fim românii care au făcut istorie în acest colţ de lume, asta cred că trebuie făcut!

Ninel PEIA

Deputat român