Epoca de aur, Stiri

Nicolae CEAUŞESCU a fost, pînă la MOARTE, cu Steaua!

În septembrie 2011, undeva la marginea Snagovului, într-o casă pe care la prima vedere pariai că nu e locuită, locuia Ștefan Andrei. Locuia. Astăzi nu mai este. Fostul ministru de externe de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu a discutat cu FANATIK mai bine de două ore. Povești din alte timpuri. Povești adevărate. Povești de viață și de fotbal. Iată mai jos materialul publicat pe 9 septembrie 2011 în ediția printată a FANATIK.

steaua-660x403

Şetafn Andrei ne întîmpină în curte mestecînd un covrig. Arată bine, e în formă, o șubă de țară îl face să uite de cele… „minus” grade de afară. Are chef de vorbă, așa că ne ia „cu șut”. Duce vorba la Turnu Severin, o cotește către Craiova, apoi ajunge la București. Pînă intrăm în casă, la căldura dumnezeiască a unei sobe de teracotă, omul are timp să depene ceva amintiri. Peste cîteva zile împlinește 80 de ani. Cine nu-i cunoaște vîrsta, nu i-ar ghici-o niciodată. Peisajul îți deschide la minut arcul peste timp. Cum trăiește acum, cum trăia „atunci”. Cîți se dădeau peste cap „atunci” să-i facă pe plac, apoi cîtă liniște și aer curat e „acum” în jurul lui. –

„Întîmplător, nevastă-mea”

Se aude vocea unei femei. Curioși, întrebăm cine e. „Întîmplător, nevastă-mea!” Nu-i lipsește umorul, dă impresia că se simte bine că ne-a primit și poate vorbi în voie despre vremuri demult apuse. Nu e bărbierit. Nimic deranjant pentru noi. Totuși, doamna îi atrage atenția. „N-aveți cum să n-o cunoașteți. E Violeta Andrei, a jucat în atîtea filme… <Fram, ursul polar>…” Enumerarea continuă. Ne-am întors în timp, sîntem înainte de 1989, copilărim, dar cu un „greu” al sistemului din acele vremuri.

Personajul l-ați recunoscut. Iar dacă nu, nu mai primiți nici un element ajutător. Pentru cei mai tineri, primiți direct răspunsul: Ștefan Andrei! Fost ministru de externe pe vremea lui Ceaușescu, susținătorul din umbră al Universității Craiova. Cunoscătorii spun că era mîna dreaptă a dictatorului, omul care-i împăca pe băieții lui „nea Nicu”, deși unul susținea Steaua, celălalt Sportul. De aici pornește o discuție de zeci de minute, punctată de o singură pauză. Pauza de țigară și de pus lemne în foc. Nici frigul nu se mai simte cînd istoria vorbește.
„Mi-a interzis să mă ocup de fotbal, de Craiova: <Ministerul de Externe n-are echipă!>”

„M-am înțeles foarte bine, în special, cu Valentin Ceaușescu. Stătea tot timpul lîngă mine la ședințe, mă invita la el de ziua lui, iar acest lucru era un privilegiu, pentru că îi numărai pe degete pe cei care călcau în casa lui Valentin. Mergeam și în străinătate împreună și am început să-i înțeleg dragostea pentru Steaua. Dar vreau să vă spun că mult mai fanatic decît Valentin cu Steaua era taică-său Nicolae! Iar lumea nu știe asta. Nicolae era disperat după Steaua! Este și motivul pentru care nu am fost la nici un meci al Universității în tribună! Nicolae era prea pătimaș cu fotbalul și chiar mi-a interzis să mă mai ocup de Universitatea și de fotbal, motivîndu-mi că Ministerul de Externe nu are echipă de fotbal! Îmi amintesc și acum un episod petrecut după o victorie a Craiovei cu 5-2 în fața Stelei. Parcă a dat Cîrțu patru goluri în acel meci, iar a doua zi Nicolae se uita la mine ca la un dușman, nici nu-mi vorbea, de parcă eu eram vinovat, de parcă eu jucasem și bătusem pe Steaua lui. Era înnebunit după Steaua. Lumea vorbește doar despre Valentin și ajutorul dat de el Stelei, dar pot să vă spun că Valentin era doar instrumentul, prelungirea, moștenirea dragostei lui Nicolae pentru Steaua! Nicolae Ceaușescu era mort după Steaua, el era pasiunea pură, fanatismul dus la extrem. Un exemplu clar: el, președintele țării, a fost cel care a dat ordin ca Lung să vină de la Craiova la Steaua! Ordinul era ordin! Se executa, nu se discuta!”
Brejnev, țigara și ora

Se uită în jur ca să fie sigur că e urmărit cu atenție. Probabil, o meteahnă din trecut. Reportofonul are baterii noi. Camera merge. O privește fix. Apoi continuă: „Și un alt episod. Cînd a văzut că bulgarii au desființat cele două cluburi militare, Nicolae Ceaușescu a venit cu o idee genială: <Domnilor, să le desființăm și noi pe amîndouă, dar să rămînă Steaua!> Nimeni n-a mai zis nimic, pentru că vedeam că vorbește serios. Ulterior a uitat, și a lăsat-o în pace și pe Dinamo”. Povestea curge liniștit. Ca-n zilele friguroase de iarnă la gura sobei. Pe geam, parcă se zărește un colț din Vila 22, acolo unde locuia pînă-n 1996 Ștefan Andrei. Apoi, te aștepți, dintr-un moment în altul să intre Brejnev și să i se adreseze interlocutorului nostru: „Andrei, aprinde, te rog, o țigară și fumeaz-o pînă la filtru. Pe mine nu mă lasă ăștia decît o dată pe oră!” Istoria vorbește, noi o ascultăm. Măcar de-am și învăța-o…

Culisele formării Craiovei Maxima

„La formarea Craiovei Maxima s-au unit mai multe forțe. Nu puteai să obții rezultate fără să ai susținere la Comitetul Județean de Partid, să fie acolo oameni care să fie legați de echipă. Noi am avut acolo cîțiva prim-secretari cărora le-a plăcut fotbalul. Se deschideau foarte multe uși. La Universitatea de Stat, un prorector se ocupa numai de echipă. Vara, el îmi trimitea mie în plic secret lista cu oamenii care să intre la admitere. O aprobam imediat. Doi inși nu au izbutit să intre: unul era Bărbulescu, pentru că nu i-au ajuns colile de examen deoarece scria pe diagonală (!!!) și Ciurea. Ca să fim exacți, să spunem că este vorba despre Ilie Bărbulescu, cel care lua ulterior Cupa Campionilor cu Steaua. Bineînțeles că respectivii erau ajutați în sensul în care li se puneau la dispoziție meditatori pentru a-i pregăti înainte de examene. Și asta și pentru că părinții, înainte de Revoluție, doreau ca băieții lor să se ocupe de fotbal, dar să termine și o facultate. Așa erau vremurile atunci și nu poate spune nimeni că se greșea cu ceva, dacă ne uităm unde am ajuns cu pregătirea școlară din ziua de azi. Echipa se numea pe bune, deci, Universitatea Craiova. Jucătorii erau studenți, și unii dintre ei foarte buni. Să ne întoarcem la formarea marii echipe. Nu erau numai jucători olteni. Dimpotrivă. Lung era din Carei, dar a făcut liceul la fratele meu, care mi l-a recomandat. Ungureanu și Negrilă, olteni. Țicleanu era din Hunedoara, Ștefănescu de la București, Cămătaru din Strehaia, Beldeanu adus tot de la București, Crișan de la Satu Mare. Cîrțu și Balaci, olteni. Cum i-am adus? Păi Ștefănescu a venit de la Steaua la schimb cu Sameș. Tocmai le dădusem steliștilor 6-2 și l-au vrut pe Sameș de la noi! S-a făcut! Pe Țicleanu l-a adus Teașcă. Eu am contribuit doar la aducerea lui Beldeanu și Ștefănescu. Parcă și Tilihoi. În rest nu am făcut nici o presiune, nici o intervenție.”

Iordănescu și Hagi au semnat cu Craiova, dar au fost deturnați!
Andrei către frații Ceaușescu: „Cine scoate sabia, de sabie va muri!”

„O chestiune ceva mai complicată a fost aducerea lui Beldeanu la Craiova. Anghel Iordănescu a dat admitere la Craiova, a intrat la Universitate și a semnat pentru Universitatea. În acel moment a intervenit ministrul apărării, care a spus că Steaua nu există fără Iordănescu! Nu l-au lăsat să joace la Craiova! Cum mai tîrziu nu a fost lăsat nici Hagi să joace la Universitatea, deși semnase, dar să terminăm povestea cu Iordănescu. L-au chemat în Ghencea și a ajuns Beldeanu, care parcă era împrumutat pe la Reșița, la Craiova. Cu Hagi a fost altă poveste. Nicușor l-a luat de la Craiova și l-a dus la Sportul Studențesc, dar ilegalitatea pe care a făcut-o, și pentru care l-am atenționat, a fost alta. L-a mutat din anul I de la Craiova în anul I la facultate în București. Era împotriva legii o astfel de mișcare, deoarece studenții nu se puteau muta de la o facultate la alta, să schimbe orașul, decît după primul an. I-am zis lui Nicușor, dar nu a vrut să audă. Dar nici lui nu i-a mers prea mult, pentru că în decembrie i l-a luat frati-su, Valentin, pe Hagi și l-a dus la Steaua. Plus că nu i l-a mai dat niciodată înapoi! Le-am spus la amîndoi: <Dragilor, cine scoate sabia, de sabie va muri! Și tu, Nicușor, ai încălcat legea, și frati-tu la fel>”
„Da, Universitatea a fost privilegiată de comunism”

Adrian Mititelu declara că nu doar Dinamo și Steaua au fost favorizate de regimul comunist, ci și, într-o mult mai mică măsură și Universitatea Craiova. „Hai să spunem lucrurilor pe nume: Universitatea a avut oameni în Partidul Comunist, oameni importanți ai puterii care s-au ocupat de echipă și care au ajutat-o cu multe lucruri! Persoane ca Ștefan Andrei și Adrian Păunescu au susținut-o pe Universitatea și fără acești oameni nu s-ar fi făcut nimic”, dezvăluia Mititelu în GSP.

Ștefan Andrei recunoaște și îl felicită pe Mititelu pentru proba de sinceritate. „Mititelu are dreptate cînd spune că și Craiova era privilegiată de comunism. Eu și Adrian Păunescu țineam enorm la Universitatea și avem grijă de echipă. Am puterea să recunosc asta, dar trebuie făcute și cîteva precizări. Noi aveam o poziție defensivă, în sensul în care apăram interesele echipei, în vreme ce aceia care conduceau Dinamo și Steaua erau ofensivi. Călcau totul în picioare pentru a se impune. Repet, eu și Adrian Păunescu doar apăram echipa. Nu poate spune nimeni că am vorbit cu vreun arbitru să dea meciul Craiovei. Nu poate să spună nici un conducător că i-am furat vreun jucător. Nu poate să spună nimeni că am făcut vreo manevră la federație, deși aveam relații. Doar apăram Craiova! Acesta e adevărul adevărat și mă bucur că Mititelu a avut bărbăția să recunoască acest lucru”, spune Andrei.

„Știam că băieții mai vindeau cîte-un meci, dar îi lăsam în pace!”

„Au fost și momente mai delicate, dar le povestesc cu plăcere, pentru că și atunci, sincer, le priveam la fel. Mai vindeau și băieții cîte o partidă, dar nu le ziceam nimic, pentru că nu periclitau obiectivele echipei. Plus că mai cîștigau și ei niște bani, iar noi preferam să închidem ochii! O făceau cînd aveau nu știu cîte puncte avans în clasament și nu era nimic de comentat. Plus că erau atît de buni că nu se supărau nici suporterii pe ei. S-a întîmplat la meciuri cu Steagul Roșu, cu Galațiul, cu CFR Cluj. Apropo de CFR Cluj, țin minte și acum un penalty bătut de Oblemenco într-o partidă pe care trebuia s-o cîștige CFR. A fost singurul 11 metri ratat de Oblemenco în toată cariera, dar cum l-a ratat… A tras la steagul de corner ca să fie sigur că nu intră mingea în poartă!”

„Calitatea unui sportiv, dar în principal a unui fotbalist, se vede după calitatea amantelor pe care le are. Această vorbă i-a spus-o Brigitte Bardot, la un moment dat, lui Piști Kovacs. Și i-a spus-o o femeie de lux unuia care avea numai femei de lux. Peste timp, m-am convins cît de adevărată este. Ca o comparație, uitați-vă cu ce curviștine umblă jucătorii de pe la noi și vă dați seama ce fotbal avem!” (Ștefan Andrei)
„Oltenii, ca și arabii, au o caracteristică fundamentală: lipsa de unitate. Spre exemplu, de ce Gică Popescu nu dă jucători de la școala lui la Craiova? De ce unii ajung în Italia? De ce Sabrin Sburlea a plecat la Brașov și acum e la Rapid? Oltenia produce jucători, dar majoritatea nu ajung niciodată la emblema Olteniei, Universitatea” (Ștefan Andrei)
„Craiova a ratat în 1983 calificarea în finala Cupei UEFA pentru că nu a pierdut la Lisabona! După remiza albă din Portugalia, jucătorii au luat returul la mișto, unii au jucat rummy pînă la două noaptea, iar a doua zi au fost titulari!” (Ștefan Andrei)

blank