Judecătorii CCR au respins, săptămâna trecută, contestaţia lui Gheorghe Funar privind candidatura lui Victor Ponta la alegerile prezidenţiale, în urma declaraţiilor preşedintelui Traian Băsescu potrivit cărora liderul PSD ar fi fost acoperit. Potrivit motivării apărute în Monitorul Oficial, Augustin Zegrean, şeful CRR, şi Daniel Morar au făcut opinie separată.
Curtea Constituţională motivează de ce a respins sesizarea depusă de Gheorghe Funar.
„Examinând contestaţia, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, în termen de cel mult 48 de ore de la depunerea candidaturilor la funcţia de Preşedinte al României, Biroul Electoral Central decide în sensul înregistrării sau respingerii înregistrării acestora. Prevederile art. 31 alin. (1) din aceeaşi lege dau dreptul candidaţilor, partidelor politice, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţelor politice, alianţelor electorale şi alegătorilor de a contesta înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor. Contestaţiile pot fi formulate în cel mult de 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut de art. 29 alin. (2) din aceeaşi lege.
Biroul Electoral Central a decis înregistrarea candidaturii domnului Victor-Viorel Ponta pe data de 18 septembrie 2014, aceasta rămânând definitivă. Contestaţia formulată de domnul Gheorghe Funar împotriva înregistrării candidaturii domnului Victor-Viorel Ponta la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2014 a fost depusă şi înregistrată la Curtea Constituţională pe data de 16 octombrie 2014. Faţă de aceste aspecte, Curtea constată că această contestaţie a fost introdusă cu depăşirea termenului prevăzut de Legea nr. 370/2004″, se arată în decizia CCR, publicată în Monitorul Oficial.
Judecătorii au decis astfel, cu majoritate de voturi, să respingă contestaţia formulată de Gheorghe Funar privind înregistrarea candidaturii domnului Victor-Viorel Ponta la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2014.
În motivare se arată că Augustin Zegrean şi Daniel Morar au făcut OPINIE SEPARATĂ:
„În dezacord cu opinia majoritară, apreciem că Curtea Constituţională a României nu trebuia să califice sesizarea domnului Gheorghe Funar drept contestaţie privind înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii domnului Victor-Viorel Ponta la funcţia de Preşedinte al României şi să o soluţioneze conform art. 31 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, respingând-o ca fiind tardiv introdusă.
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. În cazul de faţă, se reclamă încălcarea de către Victor Ponta a prevederilor art. 40 alin. (3) din Constituţia României, în condiţiile în care, în legătură cu acesta, au fost făcute afirmaţii conform cărora „a fost sau este şi în prezent ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe”, iar Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare interzice cadrelor militare în activitate „să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României”.
Examinând art. 37 din Constituţia României, constatăm că acest articol consacră dreptul constituţional al cetăţenilor de a fi aleşi, în anumite condiţii şi dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3). Art. 40 alin. (3) din Constituţie stabileşte că nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. În concretizarea acestei dispoziţii constituţionale, art. 28 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare interzice cadrelor militare în activitate să candideze pentru a fi alese… în funcţia de Preşedinte al României.
Pentru a stabili dacă unui „ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe” îi sunt aplicabile aceste interdicţii este necesară examinarea dispoziţiilor Legii nr. 1/1998 privind Serviciul de Informaţii Externe. Art. 13 al acestei legi prevede că personalul S.I.E. se compune din cadre militare, militari angajaţi pe bază de contract şi salariaţi civili, iar art. 14 din lege stabileşte că cadrele militare în activitate, în rezervă şi în retragere din Serviciul de Informaţii Externe au toate drepturile şi îndatoririle prevăzute de actele normative aplicabile armatei române, precum şi de reglementările proprii. În final, art. 15 din aceeaşi lege stabileşte clar interdicţia pentru tot personalul S.I.E. de a face parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice.
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Acest articol reprezentând o transpunere la nivel infraconstituţional a prevederilor art. 40 alin. (3) din Constituţie, coroborat cu art. 37 alin. (1) din Legea fundamentală, stabileşte interdicţia pentru personalul activ al Serviciului de Informaţii Externe de a candida şi de a fi ales în funcţia de Preşedinte al României.
Prin urmare, având de-a face cu o interdicţie prevăzută expres de Constituţie şi nefiind întrunite condiţiile de eligibilitate în ipoteza că cele sesizate de autorul contestaţiei ar fi reale, Curtea Constituţională a României trebuia să îşi stabilească competenţa de a judeca această contestaţie ca fiind una care priveşte verificarea condiţiilor de eligibilitate a unui candidat şi nu ca pe o contestaţie privind înregistrarea sau neînregistrarea unei candidaturi, conform art. 31 din Legea nr. 370/2004.
Este adevărat că atât Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României, cât şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României prevăd ca atribuţii exprese ale Curţii Constituţionale acelea de a soluţiona contestaţiile privind înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României, precum şi cele cu privire la împiedicarea unui candidat sau unei formaţiuni politice de a-şi desfăşura campania electorală în condiţiile legii, însă art. 146 alin. (1) lit. f) din Constituţie stabileşte că Curtea Constituţională a României „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului”.
În doctrină, această atribuţie constituţională de a veghea la respectarea procedurii pentru alegeri este interpretată într-un sens larg, „semnificând nu numai operaţii tehnico-materiale sau fapte materiale juridice, dar şi prerogativa de a decide în legătură cu incidentele ce pot apărea în cadrul alegerilor prezidenţiale, până la confirmarea şi prezentarea lor în Parlament” (I. Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale în dreptul român şi în dreptul comparat, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 358). De asemenea, s-a arătat că această atribuţie implică o corelare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 37 – dreptul de a fi ales, art. 81 – privind alegerea Preşedintelui, art. 82 – privind validarea mandatului şi depunerea jurământului, între ele, precum şi cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 370/2004 (I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constituţia României. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 1408). Legea nr. 47/1992, se mai arată în doctrină, stabileşte pentru Curtea Constituţională a României statutul de judecător electoral al alegerilor prezidenţiale, iar contenciosul electoral privind alegerile prezidenţiale are un caracter specializat şi se desfăşoară numai în faţa Curţii Constituţionale a României (I. Muraru, M. Constantinescu, Curtea Constituţională a României, Editura Albatros, Bucureşti, 1997, pag. 173-175).
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Instituirea acestei competenţe de control al procedurii pentru alegerea Preşedintelui României în sarcina Curţii Constituţionale şi, corelativ, a dreptului de a sesiza instanţa, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a-l exercita pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. Condiţia ca sesizarea formulată să vizeze aspecte care privesc procedura scrutinului pentru alegerea Preşedintelui este, evident, necesară, dar şi suficientă. Or, limitarea competenţei Curţii la soluţionarea contestaţiilor având ca obiect, pe de o parte, înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României sau, pe de altă parte, împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice ori a unui candidat de a-şi desfăşura campania electorală are semnificaţia drastică a unui veritabil fine de neprimire a cererii de sesizare a instanţei constituţionale cu respectiva contestaţie, constituie o îngrădire a accesului liber la justiţia constituţională, contravenind astfel prevederilor art. 21 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) coroborate cu cele ale art. 146 lit. f) din Constituţie.
Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atribuţiile Curţii Constituţionale sunt cele stabilite de Constituţie şi de prezenta lege, iar potrivit art. 3 alin. (2), în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale. Prin urmare, chiar dacă Legea nr. 370/2004 nu prevede expres atribuţia Curţii Constituţionale de a soluţiona contestaţiile cu privire la respectarea condiţiilor de eligibilitate după expirarea termenului prevăzut de art. 31 din lege, apreciem că această atribuţie derivă direct din art. 146 lit. f) din Constituţie, iar Curtea Constituţională trebuia să hotărască competenţa sa de a judeca în conformitate cu textele mai sus citate. Prin interpretarea literală şi aplicarea în consecinţă a dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 47/1992 se înlătură de la controlul de constituţionalitate situaţii relevante şi esenţiale care vizează procedura electorală. Astfel, constatăm că, aplicând în mod literal dispoziţiile art. 38, se ajunge la împrejurarea inacceptabilă, din punctul nostru de vedere, în care instanţa de contencios constituţional este abilitată să garanteze supremaţia Constituţiei numai în raport cu respectarea anumitor termene procedurale de formulare a sesizărilor, soluţionând contestaţii care vizează în exclusivitate aspecte de ordin formal, procedural, iar nu aspecte de fond, respectiv verificarea condiţiilor constituţionale şi legale privind candidaţii sau desfăşurarea campaniei electorale. În asemenea situaţii, verificarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui devine una iluzorie, Curtea validând prin hotărârile pronunţate, prin care îşi denunţă competenţa, situaţii juridice controversate, susceptibile a contraveni prevederilor constituţionale. Astfel, interpretând că înregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României, sub aspectul constituţionalităţii ei, poate fi contestată exclusiv în cadrul unor termene procedurale, cu înlăturarea posibilităţii verificării îndeplinirii condiţiilor constituţionale şi legale pe toată durata derulării procedurii electorale, goleşte de conţinut atribuţia Curţii Constituţionale de a veghea la respectarea acestei proceduri, echivalând cu acceptarea posibilităţii ca un candidat la funcţia de Preşedinte al României, care nu îndeplineşte condiţiile legale, să îşi poată întemeia participarea la competiţia electorală pe o împrejurare vădit contrară Constituţiei, dar a cărei neconstituţionalitate nu mai poate fi examinată, întrucât Curtea Constituţională îşi limitează propria competenţă.
A decide astfel, aşa cum a făcut-o Curtea Constituţională în opinia majoritară, înseamnă că, chiar în ipoteza în care este pe deplin dovedită neîntrunirea condiţiilor de eligibilitate (care trebuie raportate la ziua alegerilor) de către unul sau mai mulţi candidaţi, aceştia nu pot fi excluşi din competiţia electorală. Mai clar spus, chiar în situaţia în care, după expirarea termenelor prevăzute de art. 31 din Legea nr. 370/2004 şi până în ziua alegerilor, s-ar dovedi, de exemplu, că un candidat şi-a pierdut cetăţenia română ori domiciliul din ţară [cerinţe constituţionale ale art. 16 alin. (3) ] ori că face parte din categoriile profesionale care nu au dreptul de a fi alese, precum magistraţii ori cadrele militare [cerinţe constituţionale ale art. 40 alin. (2) raportat la art. 37 alin. (1) ], candidatura acestuia nu ar mai putea fi invalidată de către Curtea Constituţională, concluzie de neacceptat prin raportare la prerogativele constituţionale prevăzute de art. 146 lit. f).
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Dreptul de a fi ales, aşa cum a fost el conceput de către legiuitorul constituant în art. 37, nu presupune doar dreptul de a participa la alegeri (de a fi candidat), ci şi dreptul de a ocupa funcţia publică (dacă a fost declarat câştigător al competiţiei electorale). Or, din moment ce în timpul campaniei electorale se poate stabili că acel candidat nu va putea fi validat sub nicio formă în funcţie, neîntrunind condiţiile de eligibilitate, este un nonsens juridic ca această candidatură să nu poată fi invalidată, lăsând procesul electoral să continue.
Raportat la situaţia concretă a cazului dedus judecăţii Curţii, constatăm că apartenenţa candidatului Victor-Viorel Ponta la Serviciul de Informaţii Externe este o simplă alegaţie a autorului sesizării, nesusţinută de dovezi. În faţa acestei situaţii, Curtea Constituţională avea două opţiuni. Prima era aceea în care Curtea Constituţională stabileşte că nu se poate comporta ca o instanţă de drept comun şi nu poate administra probe în dovedirea celor cu care a fost sesizată, urmând astfel ca în lipsa dovezilor să respingă contestaţia. A doua opţiune a Curţii rezidă din prevederile art. 86 din legea proprie de organizare şi funcţionare, potrivit cărora instanţa constituţională are dreptul, în vederea realizării atribuţiilor sale, să solicite informaţiile, documentele şi actele pe care le deţin autorităţile şi instituţiile publice, iar aceste instituţii sunt obligate să comunice informaţiile cerute.
În opinia noastră, Curtea, ca unică autoritate competentă să soluţioneze contestaţiile privind contenciosul electoral, trebuia să solicite Serviciului de Informaţii Externe datele necesare pentru a stabili dacă Victor-Viorel Ponta este sau nu cadru activ al acestui serviciu, iar în baza informaţiilor primite, să decidă dacă sunt sau nu întrunite condiţiile de eligibilitate pentru acest candidat. Apreciem că, întrucât, potrivit art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, nu pot fi clasificate ca secrete de stat sau secrete de serviciu informaţiile, datele şi documentele care favorizează sau ascund încălcarea legii, iar calitatea de deputat sau de senator (deţinută de candidat) este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate cu excepţia celei de membru al Guvernului [art. 71 alin. (2) din Constituţie], iar calitatea de membru al Guvernului (de asemenea, deţinută de candidat) este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau senator, precum şi cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională, salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial [art. 105 alin. (1) din Constituţie], rezultă că deţinerea unei poziţii în cadrul Serviciului de Informaţii Externe de către candidat nu se poate face decât cu încălcarea Constituţiei. Prin urmare, nu i-ar putea fi opus Curţii Constituţionale caracterul clasificat al informaţiilor solicitate.
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Prin urmare, apreciem că sesizarea formulată de Gheorghe Funar prin care se contestă legalitatea candidaturii domnului Victor-Viorel Ponta, pe motiv că sunt încălcate dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Constituţie, era admisibilă, Curtea Constituţională având competenţa de a se pronunţa asupra oricărui incident de contencios electoral, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, şi putând să decidă în consecinţă, în funcţie de starea de fapt stabilită în dosarul cauzei.”