„Știri contradictorii, anume dirijate și știri întâmplătoare, care au amorsat conflictele”, așa caracterizează, în 1992, procurorul Mugurel Florescu, șeful Parchetelor Militare de atunci, tot ce s-a întâmplat în studiourile Televiziunii Române începând din dupăamiaza zilei de 22 decembrie 1989 și până după împușcarea lui Nicolae și Elenei Ceaușescu, produsă în 25 decembrie

În Sinteza elaborată de procurorii militari, după doi ani de anchete asupra celor întâmplate la Revoluție, sunt consemnate fapte uluitoare, care ar fi trebuit să conducă la punerea sub acuzare a multora dintre cei care s-au cățărat în vârful puterii, prin planul unei loviturii de stat suprapusă peste revoluția românilor împotriva Ceaușeștilor și a camarilei sale. Dar cine să facă declarații împotriva lui Ion Iliescu, personaj așteptat de poporul care auzise, de-a lungul anului 1989, la Radio Europa Liberă, că Iliescu este un disident și o variantă viabilă pentru înlocuirea lui Ceaușescu? Cine să-i acuze pe generalul Victor Atanasie Stănculescu, pe generalul Nicolae Militaru, pe Mihai Chițac (și el general al MApN, până la mutarea la Interne) sau pe alți șefi ai Armatei, când ei însemnau Noua Putere în Stat? Procurorii militari aveau atunci, ca și acum, dublă subordonare: la Parchetul General și la Ministerul Apărării Naționale. Au anchetat, au pus concluzii, ba chiar au strecurat, cât au putut, în acea Sinteză asupra evenimentelor din decembrie ’89 întocmită și semnată de generalul Mugurel Florescu, niște indicii care arată că Armata, prin conducătorii ei, a avut un rol major în Diversiune și în acțiunile așa-zișilor teroriști. Acum, procurorii militari ne-au comunicat ce au descoperit și ne vor informa cine sunt cei care au pus la cale scenariul sângeros de după fuga lui Ceaușescu. Așteptăm cu interes Adevărul, pe care se pare că au reușit să-l probeze după 28 de ani, mai ales că legislația actuală nu i-a scos definitiv pe militarii Parchetului de sub tutela MApN.

Iată ce se specifică în trei articole din Regulamentul de Ordine Interioară al Parchetelor, anexă a Ordinului 2632/C al Ministerului Justiției din 30 iulie 2014:

-Art 42 (Parchetul General) este ordonator terţiar de credite pentru parchetele militare, în finanţarea ordonatorului principal, care este ministrul Apărării Naţionale.

-Art 43 (Parchetul General) organizează activităţi comune cu Ministerul Apărării Naţionale şi celelalte structuri militare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, precum şi pentru stabilirea cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea în rândul militarilor.

-Art 44 (Parchetul General) redactează proiectele de ordin privind delegarea unor procurori militari, precum şi lucrările pentru Ministerul Apărării Naţionale referitoare la acordarea gradelor, avansarea în grad, acordarea de distincţii militare, trecerea în rezervă şi pensionarea procurorilor militari şi a personalului militar.

Apel devastator al crainicilor televiziunii: „Cerem urgent ca Armata să intervină!”

Procurorii militari au consemnat încă din 1992 că prin Televiziunea Română s-au difuzat foarte multe informații, sub forma unor știri, care au avut „un caracter de dezinformare”. Din 22 decembrie, seara, a început nebunia unui gen de gherilă urbană, soldată cu 944 de morți, din totalul decedaților din timpul evenimentelor – 1.104, precum și cu 2.214 răniți. O luptă al cărei sens – ne-am dat seama mai târziu! – era să ascundă lovitura de stat pregătită în laboratoare ultra-secrete. În acest scenariu, prin care românii trebuiau să creadă că niște teroriști, fideli Dicatatorului, vroiau să le înăbușe Revoluția, crainicii de la TVR au avut un rol imens. Teodor Brateș, redactorul șef adjunct al Departamentului de Știri, s-a transformat în crainic și a lansat cele mai cumplite zvonuri. El ne-a spus că apele sunt otrăvite, că un baraj urmează săfie aruncat în aer de teroriști sau că aceștia se îndreaptă spre Televiziune ca să-i anihileze. Tot Brateș era cel care împărțea celorlalți crainici, Petre Popescu și George Marinescu, ce știri să citească. Unul dintre cele mai devastatoare apeluri făcute din Studioul 4 al TVR a fost făcut de Teodor Brateș, dând astfel prilej intervenției unor trupe ale armatei: „Cerem urgent ca Armata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Dați ordinele corespunzătoare așa cum v-ați angajat în fața poporului”.

La scurt timp a lansat în eter un mesaj la fel de alarmist și subalternului său, Petre Popescu: „Ostași, folosiți armele pe care le aveți în dotare, fără a aștepta neapărat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine!”

Comandanții care nu s-au „orientat” sau cei cu armament asupra lor, care nu au înțeles ce se întâmplă la București, au deschis focul când au avut ocazia, omorând sau rănind oameni nevinovați. Unii dintre ei au fost identificați și arestați sau cercetați penal încă din primii ani de după evenimentele sângeroase, alții n-au plătit niciodată. Cei aflați în funcții de comandă, dar care n-au intrat în jocul pregătit pentru preluarea puterii de către oamenii care s-au strâns ca o pilitură în jurul magnetului Ion Iliescu, au fost arestați sau au murit în condiții suspecte. Ar putea fi cazurile generalilor Iulian Vlad și Ștefan Gușă, Emil Macri, Filip Teodorescu și alți șefi din Securitate, magistratul Gică Popa, cel care a dat sentința de condamnare la moarte a soților Ceaușescu, realizatorul TVR al unui serial despre Revoluție, Virgil Tatomir și alții, toți consemnați în presa vremii.

O tentativă de măcel, înainte de „Masacrul de la Aeroportul Otopeni”

Un exemplu pe care îl dau procurorii în documentul de sinteza din anul 1992 (din care reproducem alaturat trei fragmente) a trecut aproape neobservat, deorece nu prea s-a facut vorbire de el de-a lungul celor 28 de ani. Citez din document:

„În data de 22.12.1989, seara, dupa plecarea de la Televiziune a 3 autobuze care au transportat paraşutiştii de la Boteni, s-a transmis informaţia falsa, care a fost recepţionata şi de ofiţerul operativ de la Diviziunea de aparare al aeroportului, conform careia spre Aeroportul Otopeni se îndreapta 3 autobuze cu terorişti. Pentru interceptarea acestora a fost trimis un transportor blindat, condus de catre plutonierul major Dedu tefan. Acesta i-a aşteptat la intersecţia cu strada Zborului, dar a constatat ca în autobuzele respective se aflau numai şoferii. Datorita prudenţei subofiţerului nu s-a ajuns la deschiderea focului, cu toate ca a existat acest risc iminent.

Citeste si...  Andreea Mantea ar putea să se angajeze la "stat"

Pe fondul unor astfel de ştiri vehiculate în prealabil, s-a ajuns la deschiderea focului asupra unor unitaţi sau subunitaţi trimise în sprijin (n.a. – Așa s-a întâmplat în cazurile ofițerilor USLA, uciși în Drumul Taberei, a celor din fața Ministerului Apărării, a militarilor de la Câmpina, mitraliați la Aeroportul Otopeni ș.a.). O astfel de ştire s-a raspândit în rândul aparatorilor Aeroportului Otopeni, aflaţi în aerogara, care au recepţionat un mesaj asemanator, transmis prin Televiziune. Au existat cazuri în care, pornind de la unele întâmplari reale, s-a raspândit zvonul potrivit caruia, în Capitala şi în diferite alte oraşe, circula autoturisme din care se trage asupra populaţiei”, au consemnat procurorii în Sinteza din 1992.

În fond, „întâmplarile reale” se refereau la deschiderea focului de catre unii membri ai Garzilor patriotice înarmai de armata, precum şi la civilii care primisera arme ca sa „apere Revoluţia”. Aşa este cazul actorului Horia Caciulescu sau al rugbystului Florica Murariu. Acesta din urma a fost împuşcat pe 24 decembrie 1989, în timp ce vroia sa ajunga la clubul Steaua, în Ghencea, împreuna cu un prieten. Maşina în care se afla a fost oprita de echipajul unui TAB al Armatei, pe bd. Drumul Taberei, în dreptul Parcului Moghioroş. Când marele sportiv a coborât mâinile în jos pentru a se legitima, a fost împuşcat de militarul în termen Fanica Lepadatu. S-a stins din viaţa pe drumul spre Spitalul Municipal.

Revenind la diversiunea care se încerca a fi creata la Aeroportul Otopeni, trebuie spus ca, dupa eşecul primei încercari, dejucata de subofiţerul Dedu, a intrat în aciune televiziunea. Crainicii au transmis în toiul nopii de 22 spre 23 decembrie ’89 mesajul primit: Trei camioane cu terorişti se pregatesc sa atace Aeroportul Otopeni. Interveniţi de urgenţa! Şi a urmat acel masacru incredibil, când soldaţi în termen şi comandanţi de-ai lor de la o unitate de Securitate din Câmpina, chemaţi în Capitala, au fost împuşcaţi de militarii ce deserveau aeroportul. Pentru aceasta oribila crima au fost gasiţi vinovaţi trei ofiţeri MApN.

Minciuna lui Teodor Brateș și cine l-a dat de gol că era principalul coordonator al zvonurilor lansate prin TVR

Redactorul şef adjunct de la „Ştiri”, cel care a preluat rolul de crainic principal în zilele cele mai fierbinţi ale Revoluţiei şi ale Loviturii de Stat care se cocea, a disparut brusc din Televiziunea Româna Libera în primavara anului 1990. S-a pensionat, deşi nu avea decât 57 de ani. Teodor Brateş s-a apucat de scris şi carţi, povestindu-şi ispravile de la Revoluţie. Prins cu minciuna de Cornel Mihalache, jurnalist din TVR şi regizor, memoriile lui însa nu mai prezinta garanţia veridicitaţii.

Brateş aminteşte în cartea sa şi de ştirea în care se spunea ca s-a cerut ajutor militar de urgenţa din partea URSS, prin ambasada. Procurorii militari au scris negru pe alb ca angajaţi ai Televiziunii au transmis informaţii fara nicio cenzura militara, „lasând sa se înţeleaga ca situaţia militara a scapat de sub control, iar forţele MApN nu mai pot rezista impetuozitaţii asalturilor cu care sunt confruntate”. Teodor Brateş spune ca el era ieşit la toaleta atunci când s-a primit comunicatul cu ambasada rusa şi ca George Marinescu l-a preluat şi a luat hotarârea sa-l citeasca pe post. Jurnalistul Cornel Mihalache a descoperit, însa, în arhiva TVR secvenţa respectiva, filmata în 23 decembrie 1989, în care Teodor Brateş, aflat în picioare lânga colegul sau crainic, i-a dat sa citeasca ştirea prin care se cerea ajutor ruşilor. „Citeşte asta!”, s-a auzit vocea lui Brateş când a înmânat hârtia lui George Marinescu. Secvenţa este inserata în filmul lui Cornel Mihalache, „Televiziunea Româna la zidul Revoluţiei”.

Concluziile procurorilor militari de astazi sunt extrem de asemanatoare cu cele din documentul din 1992, semnat de generalul procuror Mugurel Florescu. Le reproduc, pentru o minima comparaţie, dar mai ales pentru a curma recentele zvonuri care inflamează populația prin susținera că procurorii vor să manipuleze când spun că în decembrie ’89 a fost o Lovitură de Stat și nu o Revoluție. Procurorii nu au susținut niciodată așa ceva, facând de la bun început distincţia între zilele în care revolta populara a facut sa „explodeze mamaliga” la Timişoara şi în Bucureşti şi zilele în care artizanii loviturii de stat şi-au pus planul în aplicare pentru preluarea puterii.

Iata una dintre concluziile procurorilor din 1992: „Dincolo de crearea valului de entuziasm popular, caci populaţia a reacţioat fara precupeţire, grupându-se în jurul obiectivelor atacate, cu certitudine se poate afirma ca transmiterea unor astfel de ştiri nesupuse cenzurii militare a avut un caracter nefast, cel puţin din doua puncte de vedere:

O data din cauza panicii create care a condus la apariţia riscului iminent de deschidere a focului sau chiar la deschiderea nejustificata a focului în multe situaţii.

Iar pe de alta parte, datorita crearii impresiei conform careia «patria se afla în pericol», ceea ce a fost de natura ca, pe fondul extraordinarului val al entuziasmului popular, populaţia civila sa intervina în zone unde se desfaşurau operaţiuni ale armatei. Aceasta s-a tradus în mod implicit şi în producerea de victime în rândul unor persoane nevinovate”.

Aşadar, la 28 de ani de la evenimente continuam sa întrebam: Cine a creat Marea Diversiune? Ce minte diabolica a inventat scenariul? Vor gasi procurorii probe şi curajul sa ne dea raspunsuri la aceste întrebari? Intram în al 29-lea an şi aşteptam cu speranţa sa se concretizeze promisiunile Parchetului Militar din mandatul procurorului general Augustin Lazar.