Investigaţii, Stiri

Miza in dosarul DNA: Victor Ponta?!

Montaj DNA de proastă calitate. Foştii magistraţi George Bălan şi Marcel Sâmpetru au fost achitaţi la Înalta Curte. Dosarul relevă tehnici de inducere în eroare a Justiţiei de către procurorii DNA

Ponta dosar (3)

Expertiza pe înregistrări dovedeşte că au fost introduse cuvinte din fundal, de la un televizor aflat în perimetrul interceptării ambientale, relatează jurnalul.ro.

Iată câteva concluzii desprinse din sala de judecată: Judecarea pe fond a dosarului celor doi foşti magistraţi George Bălan şi Marcel Sâmpetru de către un complet format din judecătorii Simona Encean (preşedinte), Silvia Cerbu şi Horia Şelaru, a durat aproape un an. Completul a dovedit rigurozitate şi profesionalism, admiţând mai multe probe esenţiale în apărare, solicitate de către avocaţii Alexandru Chiciu, Angela Ciurea şi Horia Miclescu. Cauza a fost judecată, în cele din urmă, fără simpatii sau resentimente.

Decizia pe fond, de achitare a lui George Bălan (membru CSM la acea dată) şi a lui Marcel Sâmpetru (consilier al acestuia la CSM) deranjează, probabil, pe cei care şi-au frecat mâinile de fericire când au fost puşi sub acuzare şi scoşi din sistem cei doi magistraţi ale căror nume erau vehiculate ca potenţiali şefi ai PIICCJ şi DNA. Marea miză a anchetei declanşate a fost, însă, persoana premierului României, Victor Ponta. Acest dosar a fost creat, practic, în baza unui maldăr de autorizaţii de interceptare (telefonice, ambiental, internet, sms-uri etc) date de ICCJ, la cererea DNA, aceste autorizaţii fiind semnate de către fosta vicepreşedintă a ICCJ, Rodica Aida Popa şi de către judecătorul Iulian Dragomir. Cererile au fost făcute în baza unor suspiciuni extrase din convorbirile telefonice ale fostului şef al SIPI Ilfov, Mihai Vlad, al cărui nume apărea într-un alt dosar, din 2011, privitor la un anume Mazlam Negeati. În acest dosar, au fost date autorizaţii de interceptare încă diin decembrie 2011. Interesant, în acest dosar, Mihai Vlad a ajuns să fie implicat după o conexare a unui denunţ dat de un fost lucrător DGIPI, Nicolae Eugen. Acesta a fost debutul avalanşei de interceptări şi monitorizări pe numele lui George Bălan, membru CSM şi Marcel Sâmpetru, consilier la CSM, cu care aceştia vorbeau uneori la telefon. Se ştie ce a ieşit. Percheziţii, acuzarea celor doi magistraţi şi a fostului şef SIPI, Mihai Vlad, de săvârşirea mai multor infracţiuni care sună cum nu se poate mai înfricoşător pentru opinia publică. A urmat apoi demisia lui Bălan şi Sâmpetru din magistratură.

DNA a emanat un rechizitoriu bazat pe o grămadă de stenograme de convorbiri telefonice şi ambiental, multe dintre ele în separeul unui restaurant frecventat de mai mulţi membri CSM care, la masă, şi-au permis să discute liber tot felul de lucruri legate de justiţie sau de diverse probleme ale sistemului şi nu numai, făcând tot felul de comentarii de conjunctură, fie ea şi politică.

Presa a fost ghiftuită cu fragmente de stenograme din care să reiasă că George Bălan încerca să-şi aranjeze funcţia de procuror general, iar Marcel Sâmpetru să fie pus şef la DNA. La un moment dat, pentru că acuzaţia de divulgare de informaţii secrete nedestinate publicităţii sau măcar complicitate la această infracţiune să capete conţinut şi greutate, a fost evidenţiată o discuţie înregistrată din care procurorii subliniau că Mihai Vlad i-ar fi înmânat lui Sâmpetru un plic conţinând o “notă de redare”. Aceasta a fost una dintre “piesele” de bază ale procurorilor DNA. Numai că…

În dosar a fost realizată, pe parcursul cercetării judecătoreşti, o expertiză audio-video, admisă de instanţa supremă, expertiză semnată de dr. ing. Cătălin Grigoraş, celebrul expert criminalist autorizat în domeniile voce, vorbire, fotografii şi înregistrări video. Iată, în rezumat, concluziile acestei expertize:

– Analiza celor cinci fişiere trimise la expertizare a evidenţiat ”inconsistenţe între numerele fişierelor audio ce ar sugera faptul că au fost create în anul 2018, şi datele şi orele la care au fost modificate ultima oară”. Aceasta indică o intervenţie umană deliberată de redenumire a fişierelor şi o posibilă setare eronată a datei şi orei echipamentului utilizat la efectuarea înregistrărilor audio

– Primele trei fişere WAV au aceeaşi dimensiune de 107 MB,…ceea ce indică o intervenţie umană deliberată de editare a acestora sau o particularitate a echipamentului tehnic de a despărţi o înregistrare audio în mai multe sesisuni cu dimensiuni predefinite

– inconsistenţe între orele la care se susţine că a avut loc dialogul şi orele ultimelor modificări ale înregistrărilor audio. Astfel, conform datelor şi orelor interne, cel puţin a treia şi a patra înregistrare au fost modificate anterior desfăşurării dialogului (…) ”

În ce priveşte analiza audio, care s-a axat pe localizarea şi analizarea secvenţei de interes, îmbunătăţirea calităţii acesteia şi compararea replicilor din versiunea ameliorată cu transcrierea din rechizitoriu de la paragraful:

”Redăm mai jos pasajul de la minutul 58:28 al înregistrării discuţiei din 23.05.2012:

VLAD MIHAI: Serios…Eu v-am adus în locul ăla nota de redare…

SÂMPETRU MARCEL: ”Of, Doamne, Doamne..”

Din analiza expertului a reieşit că prima parte a fost rostită clar, dar în ceea ce priveşte continuare cu replica ”nota de redare” vine din fundal, aceste cuvinte nefiind rostite de vorbitori ”. Analiza indică ”prezenţa pe fundalul înregistrării audio a unor zgomote de fond de tip impulsuri acustice, precum şi voci care nu provin din proximitatea vorbitorilor de interes, printre care şi vocea Premierului României, şi suprapunerea acestora peste vocea de interes. Analiza secvenţei de interes indică amplitudini, energii, puteri, componente DC şi ecouri diferite între replicile ”Eu v-am adus în plicul ăla…” şi cele ulterioare, ceea ce indică vorbitori diferiţi, cu poziţii sensibil diferite în spaţiu, care au rostit replici diferite”.

În realizarea acestei expertize a fost analizată şi înregistrarea audio a unei conferinţe de presă care se transmitea la acea dată şi acele momente la televizorul din separeul restaurantului unde a avut loc înregistrarea, expertul concluzionând că replica ”o notă care, care…” nu a fost rostită de vorbitorul Vlad Mihai şi că ”rezultatele obţinute în urma ameliorării semnalelor vocale de interes atestă faptul că au fost transcrise şi atribuite vorbitorului Vlad Mihai semnale vocale şi replici pe care nu le-a rostit în discuţia interceptată”.

Concuzia expertului a fost clară: neconcordanţe între înregistrările audio din 28 mai 2012 şi transcrierea convorbirii de la momentul 58:28 specificat în rechizitoriu, respectiv au fost transcrise şi atribuite vorbitorului Vlad Mihai semnale vocale şi replici pe care nu le-a rostit în discuţia interceptată, iar ”înregistrările audio puse la dispoziţie nu sunt autentic/originale şi nici clone/duplicate sau copii ale unor înregistrări autentice/originale. Înregistrările audio puse la dispoziţie conţin urme de editare datorate unei intervenţii umane deliberate”.

De altfel, pe parcursul procesului, atât avocaţii cât şi cei acuzaţi, Vlad şi Sâmpetru au arătat că susţinerea procurorilor referitoare la o transmitere de “notă de redare” este falsă, întrucât realitatea a fost cu totul alta şi Vlad nu a transmis niciun secret obţinut pe căi nelegale către Marcel Sâmpetru. Concret, Mihai Vlad i-a dat lui Sâmpetru un plic în care se afla CV-ul său, pentru că voia să plece din sistem. De altfel, av. Alexandru Chiciu, la ultimul termen de judecată, a amintit completului că aceste înregistrări au fost audiate şi de judecători, în sală, şi cuvintele ”notă de redare” nu se aud a fi fost rostite. Expertiza a evidenţiat, aşadar, după îmbunătăţirea calităţii audiţiei înregistrărilor, că acele cuvinte-cheie ”nota de redare” nu au fost rostite şi că ”o notă care, care…” se aude undeva în fundal, de la televizorul unde se transmitea din cadrul conferinţei de presă a premierului, care vorbea de subiecte la zi.

Interesant este şi faptul că acest plic cu CV-ul lui Mihai Vlad, la percheziţie, era în maşina lui Marcel Sîmpetru, însă, procurorii nu l-au ridicat, probabil pentru că s-ar fi demonstrat, în contradictoriu cu acuzaţiile, că nu era vorba de nicio notă de redare cu cine ştie ce informaţii, cum a susţinut DNA fără a avea vreo probă materială, ci chiar de CV-ul fostului ofiţer SIPI, care vroia să plece din sistem. De altfel, procurorii au construit o acuzare din care reieşea că Vlad ar fi vrut să fie menţinut în funcţia de şef şi de aceea aveau loc diverse întâlniri, deşi în realitate, plicul cu CV-ul ar fi dovedit, dacă ar fi fost ridicat la probă, exact contrariul.

La ultimul termen de la ICCJ, în faţa magistraţilor Simona Encean, Silvia Cerbu şi Horia Şelaru, avocaţii au avut pledoarii super-profesioniste, demontând toate acuzaţiile aduse de DNA la adresa lui George Bălan şi Marcel Sîmpetru. Av. Angela Ciurea a făcut trimitere la Kafka şi la faptul că “în această sală toţi au fost procurori, cu excepţia doamnei magistrat-asistent”. Adică, şi judecătorii, şi avocaţii, drept pentru care cauza putea fi judecată din ambele perspective, cu imparţialitate, tinînd cont de experienţa fiecăruia în sistem.

În ultimul cuvânt susţinut în faţa completului, fostul magistrat Marcel Sîmpetru a fost concis şi a punctat trei momente extrem de relevante din timpul urmăririi penale. Sîmpetru a subliniat , mai întâi, faptul că în timpul percheziţiei domiciliare, în autoturismul său a fost găsit şi plicul în care se afla CV-ul lui Mihai Vlad, dar “a fost dat la o parte” de procurori. Sămpetru a mai adăugat faptul că, la prima audiere de la DNA, procurorul Claudia Roşu l-a întrebat: ”Ce veţi face de-acum, cînd aveţi dosar penal? Ar fi cazul să-i mai lăsaţi şi pe alţii să ajungă şefi!”. Apoi, a povestit că la a doua întîlnire cu procurorii, i s-a făcut propunerea de a declara că Mihai Vlad i-a spus despre percheziţii ”şi din acel moment, calitatea mea de învinuit se va transforma în cea de martor”, dar acesta a refuzat să facă un troc mincinos. Al treilea element punctat de Sâmpetru a fost acela că, fiind multă vreme în funcţii de conducere, inclusiv şef la DGIPI, ştia foarte bine regulile, atribuţiile fiecăruia, şi nu avea cum să ceară ceva unei persoane despre care ştia că nu are nici competenţe, nici acces la informaţii legate de dosare în care erau implicate nume de magistraţi.

Fostul membru CSM, George Bălan, a declarat, în ultimul său cuvânt, că prima întrebare care i-a fost pusă de procuroriii DNA a fost: “De ce l-ai sunat pe premier?” Acesta le-a spus adevărul, şi anume că un grup de colegi din CSM îl rugase să îi semnaleze premierului anumite disfuncţionalităţi şi probleme din sistem. ”Am fost acuzat că am avut înţelegeri oculte, de tip mafiot cu oameni politici, fără să mi se spună un nume, ca să pot să mi fac apărarea…”. Fostul magistrat a explicat că a avut, în baza funcţiei deţinute, întâlniri fireşti cu o serie de politicieni, printre care şi cu premierul Emil Boc, cu care a discutat în 2011 despre finanţarea posturilor de procuror judiciar la DIICOT, dar şi despre faptul că oamenii politici trebuie să se ocupe cu finanţarea şi nu cu numirea procurorilor. Bălan a spus judecătorilor că tot ceea ce s-a scris în rechizitoriu e neadevărat, întrucât acuzaţiile la adresa lui nu se susţin.

Mihai Vlad a fost categoric şi a subliniat faptul că ”s-a probat că eu doream să plec din instituţie şi nu să fiu şef”, cum au susţinut procurorii DNA.

Cel mai scurt cuvânt l-a avut Georgeta Barbălată care s-a rezumat la fraza: ”Nu am săvîrşit nicio faptă penală”, iar cea mai lungă pledoarie a avut-o avocatul acesteia, Eugen Iordăchescu. Deşi a învederat instanţei că toate probele în apărarea fostei judecătoare a ICCJ, Georgeta Barbălată, au fost respinse, pe rând, de judecători, deşi a subliniat că denunţătorul era subiect de anchetă DNA dinainte de a face denunţul, deşi a susţinut că fostei judecătoare i-a fost încălcat deptul la viaţă privată, find interceptată şi monitorizată în lipsa unei autorizaţii, Barbălată a fost condamnată de foştii colegi. La 4 ani de închisoare cu executare. Foştii procurori George Bălan, Marcel Sâmpetru şi fostul ofiţer Mihai Vlad au fost achitaţi, considerentele acestei decizii urmând a fi cunoscute la momentul publicării motivării în acest dosar.

Decizia nu este definitivă. Însă, această achitare este extrem de importantă, cu atât mai mult cu cât verdictul a fost dat de judecători foşti procurori, în urma unei cercetări judecătoreşti de un an de zile. Gravitatea în acest caz o constituie schimbarea dramatică a destinelor unor magistraţi incomozi, în momente-cheie pentru sistemul judiciar.

blank