Misterul ajută păstrarea atracției în cuplu, mai mult decât suntem conștienți. Pe de altă parte, comunicarea și intimitatea sunt cele mai importante ingrediente ale unei relații reușite. Cât de mult comunicăm cu partenerul? Există lucruri care e bine să rămână nespuse? Ce fel de „secrete“ e bine să avem în cuplu? Psihoterapeutul Carmen Moldoveanu ne lămurește.
Dacă îi dezvălui constant partenerului anxietățile tale în legătură cu fiecare proiect de la muncă, micile probleme pe care le ai cu colegele de birou sau amănuntele din viața intimă a prietenelor tale, ar putea să se piardă în aceste detalii și să nu mai vadă situațiile în care obții reușite importante, modul plin de tact în care îți gestionezi în general relațiile și personalitățile frumoase ale prietenelor tale dragi. E posibil că tu să vorbești despre aceste aspecte negative cu scopul de a te descărca, însă el nu are acces direct la imaginea de ansamblu. Așadar, fii selectivă și atentă cu detaliile pe care i le povestești. Vrei că el să înțeleagă cu adevărat viața ta, nu să-și facă o imagine dezastruoasă și distorsionată. Nu întâmplător, la începutul relației suntem atât de interesanți și fascinanți pentru celălalt și pentru că îl lăsăm să își imagineze că avem personalități puternice și vieți frumoase. Nu este cazul să devenim ipocriți și să mimăm un echilibru fals, însă e bine să nu trecem în extrema cealaltă, în care amplificăm fiecare problemă, în căutarea sprijinului și a atenției lui.
Ce păstrăm sub tăcere?
Sunt anumite aspecte intime ale vieții noastre care ajută la păstrarea apropierii într-o relație de cuplu. Arătându-ne laturile slabe și anxioase, împreună cu laturile curajoase și îndrăznețe, îl invităm pe celălalt să se dezvăluie la rândul lui, cu micile lui defecte. Paradoxul naturii umane este atrăgător atât timp cât nu alunecăm prea mult în extremă negativă și nu încercăm să îl facem pe celălalt răspunzător în legătură cu defectele noastre. De exemplu, dacă avem o trăsătură temperamentală care ne face irascibili în momentele în care ceva ne deranjează, putem să recunoaștem deschis acest lucru; în loc să-l acuzăm pe celălalt pentru reacțiile noastre, mai bine îl rugăm să accepte acest aspect al personalității noastre cu răbdare.
Merită să păstrăm sub tăcere gândurile agresive, critice sau ironice la adresa partenerului, a familiei și a prietenilor lui. Putem să ne exprimăm dezaprobarea în anumite situații specifice în care suntem implicați, într-un mod direct, însă lipsit de emoții intense. Dacă este nevoie, așteptăm să ne regăsim calmul și să discutăm într-un moment potrivit. Cuvintele tăioase spuse la nervi sunt mai greu de luat înapoi. |n mod similar, merită să păstrăm pentru noi criticile legate de hobby-urile sau micile lui pasiuni.
Nu orice detaliu este important. Nu este necesar să spunem tot ce gândim! Este înțelept să ne exprimăm părerile în mod sincer și deschis în raport cu subiectele importante ale relației: stilul de viață, banii, sexualitatea, educația copiilor. Însă nu orice detaliu este important. Insistând pe aspectele neimportante, ne irosim energia și nu mai ajungem la discuțiile semnificative.
Discernământul, cuvântul-cheie
Dacă ceva este dificil pentru noi în viața de cuplu și după o vreme nu găsim o soluție, atunci merită să ne concentrăm toate resursele să clarificăm și să rezolvăm acel aspect. Chiar dacă e neplăcut sau dureros, chiar dacă întâmpinăm rezistență, insistăm să discutăm și să explorăm subiectul. Lăsat deoparte, va genera nemulțumiri care se vor acumula și vor măcina pacea relației și încrederea reciprocă. Avem nevoie de discernământ să deosebim subiectele importante de cele nesemnificative. De exemplu, obiceiurile și valorile sexuale merită atenția noastră, în timp ce stilul celuilalt de a face ordine cu încetineala melcului poate fi mai puțin important.
Sinceritate cu orice preț sau binele relației? Există subiecte dificil de pus pe masă, pentru că activează scenariile celuilalt de respingere și umilință. De exemplu, este foarte greu să-i mărturisești partenerului un flirt sau o întâlnire la masă cu un alt bărbat, chiar dacă nu a fost nimic altceva decât o fantezie de scurtă durată. Și este aproape imposibil să vorbești despre o relație sexuală în afara cuplului fără să creezi drame nesfârșite. Mai mult decât oricând, este nevoie să stabilești ce este cel mai important: sinceritatea sau binele relației?
Poate îți dorești să îți iei de pe suflet vinovăția, să mărturisești și să fii iertată, știind în sinea ta că a fost o greșeală minoră, mai degrabă din curiozitate și impuls de moment, și că regreți sincer ce ai făcut. Stai o vreme pe gânduri și reflectează la felul de a fi al partenerului tău și la cum va primi această destăinuire. Va înțelege ce s-a întâmplat sau va suferi îngrozitor zile în șir, punându-ți mii de întrebări? Va fi nevoie de luni de explicații și relația voastră va fi pusă în pericol? E genul de partener care se va răzbuna, ca să îți arate în ce fel ai greșit? Sau își va pierde încrederea în el și în masculinitatea lui?
E în regulă să ai secrete
Poți să corectezi atitudinea ta și fără să-i spui ce s-a întâmplat. Cel mai important lucru este ca tu să știi ce vrei și să ai grijă să nu distrugi relația la care ții. Poți învăța să trăiești cu micul tău secret, gândindu-te că este posibil ca și partenerul tău să ascundă un astfel de secret, de dragul tău. Adevărul rece cere un stomac care digeră și aspectele dificile și complicate. Sunteți voi un astfel de cuplu? Sau mai degrabă preferați un văl peste lucrurile dure și neplăcute? Este înțelept să decizi în funcție de nevoile voastre, și ale tale, și ale lui. Uneori, sinceritatea în astfel de cazuri este un gest egoist și grăbit. Totuși nimeni nu îți poate da un sfat clar. Responsabilitatea este a ta, tu trebuie să decizi ce să faci cu greșelile tale. Poate, dincolo de frământări, partea bună a acestor dificultăți este că ne fac mai toleranți cu ceilalți. Ori de câte ori ne simțim răniți sau iubiți insuficient, ne putem gândi: „Eu îl iubesc pe celălalt așa cum pretind? Merită să dau atâta importanță acestei situații și să pretind de la celălalt să se poarte impecabil?“
Nu e important ce spunem, ci ce înțelege celălalt
Cuvintele trebuie rostite cu grijă. Comunicarea dintr-un cuplu oscilează între mii de cuvinte uitate odată ce au fost spuse, cuvinte neatente, neimportante, răstite, grăbite, indiferente, și acele cuvinte memorabile, care dau o șansă, consolează, ghidează, dezvăluie, clarifică. Pe măsură ce trece timpul, devenim mai înțelepți și mai selectivi. Nu orice merită aruncat în spațiul relației, așa cum nu orice jurnal de știri merită văzut și comentat. Învățăm să păstrăm atenție pentru ceea e e atemporal, pentru ceea ce e dificil de rostit. Unele lucruri pot fi spuse doar după ce le-am creat spațiu și introducere, așa cum un discurs politic important e revăzut cuvânt cu cuvânt și modificat cu atenție, să permită mesajelor să ajungă, ocolind rezistențele și prejudecățile ascultătorilor. Focusul nu este pe sinceritate, ci pe eficiență. Nu e important ce spunem, ci ce înțelege celălalt. Cunoscându-l, ne adaptăm discursul și comunicarea în funcție de ceea ce dorim să-i transmitem.
Relația cu partenerul se desfășoară doar parțial în cuvinte. Desigur, cuvintele merită rostite cu grijă și maturitate, nu lăsate să apară la voia întâmplării și a dispoziției de moment, însă mult din comunicare ține de gesturi și priviri, de atingeri și prezență. Când avem un secret neîmpărtășit sau o nemulțumire de durată, corpul ne dă de gol, transmițând neliniște și evitare. Acesta este motivul pentru care multe femei simt că ceva nu este în regulă cu relația lor fără să existe motive specifice. Ne putem observa corpul și ne putem întreba: mă simt bine în relația cu partenerul meu? Dacă percepem o dificultate în gesturile de apropiere, probabil e timpul să stăm de vorbă și să clarificăm despre ce este vorba. (de Carmen Moldoveanu, psihoterapeut)