Răsfoieşte cu privirea neclintită un album cu poze vechi. Pline de dinamism, imaginile parcă devin materia primă pentru trailerul unui film. Filmul unei cariere cu punct de plecare din Hunedoara, oraşul în care a câştigat primii bani din fotbal, oraşul din care fotbalul şi-a ales un fiu credincios. Zâmbeşte formal atunci când e întrebat de ce nu e activ în fenomen, la 52 de ani, şi îşi acompaniază cu gesturi largi poveştile despre o generaţie căreia niciun cor de specialişti n-ar reuşi să-i stabilească o cotă de piaţă. Dorin Mateuţ îşi pune şi acum parcă toată puterea în fiecare mărturisire despre felul în care-şi regla şutul pe Maracana din Hundedoara. Îşi aprinde o ţigară şi cadrele i se succed în minte cu viteza incursiunilor pe care le făcea spre careul advers. „Do-rin Ma-teee-o!” şi „Am acasă sub pătuţ / Un tablou cu Mateuţ!” sunt refrenele pe care i le fredonează şi acum, pe stradă, nostalgicii. Sau, altfel spus, iubitorii de fotbal de calitate.

Sursa: ProSport.ro

Cum vă simţiţi după operaţia la şold? 
Bine, am făcut operaţia acum doi ani, apoi am făcut recuperarea, totul a decurs bine.

De ce nu mai sunteţi azi în fotbal? 
Nici nu m-a mai căutat nimeni în ultimul timp, aşa a fost să fie. Îmi pare şi rău că am văzut ieri, la televizor, că stadionul Ghencea, va fi dărâmat.

De ce? Pentru că aţi marcat acolo?
De ce nu se face şi cu Dinamo aşa ceva!? Are cea mai frumoasă galerie, cine n-ar vrea să fie susţinut de asemenea suporteri!? Cât să mai vină acolo fanii? Mi-a rămas sufletul la Dinamo, mă doare sufletul când văd că Dinamo a ajuns să joace azi pentru retrogradare. În loc să fie în fruntea clasamentului, unde a fost întotdeauna, echipa mea e în playout! Simt o durere eu, ca dinamovist, darmite cei care se duc în tribune! Plâng de durere!

Ionuţ Lupescu spunea într-un interviu pentru ProSport că la Dinamo s-a pierdut spiritul în primul rând, iar situaţia actuală e cauzată de managementul defectuos din ultimii 15 ani. Cum comentaţi? 
Din păcate, ăsta e fotbalul. Un stadion nou pentru Dinamo ar atrage imediat investitori care ar cumpăra echipa dacă Negoiţă n-ar mai vrea să o susţină. Poate că dânsul ar investi şi mai mult dacă ar beneficia de un stadion modern. Ăsta nu mai e de anvergură, în Ştefan cel Mare vin 500 de inşi, pe Naţional Arena vin chiar şi 20.000!

„Nici nu ştiu dacă-i mai cunosc pe jucători. Ce să fac pe stadion? Să îngheţ pe acolo!?”

Se fac mereu speculaţii despre oameni care vin să salveze Dinamo. În această primăvară a apărut un nou grup de posibili investitori. Anticipaţi că la final de sezon se va întâmpla ceva?
Ionuţ Negoiţă poate să decidă, poate lua un grup de investitori împreună cu el. Cert e că indiferent cine rămâne la Dinamo, ar trebui să ducă echipa acolo unde a fost. Fără să investeşti… Nici nu mai ştiu dacă mai cunosc jucători. Ce să fac pe stadion, să îngheţ pe acolo? Situaţia actuală în care a ajuns Dinamo, dar şi multe alte echipe din România, e cauzată şi de această politică de aducere a fotbaliştilor străini. Ne-a tras în jos. Unii au fost OK, dar alţii… Uite aşa ajungi să nu mai ai de unde să alegi pentru echipa naţională. Dacă joacă nouă străini în echipă, de unde să alegi!? Aşa ajungi ca la naţională să selecţionezi şi jucători care nu prea mai evoluează în străinătate, la echipele lor de club, iar efectele se văd.

Aseară, într-o restanţă din etapa a doua a playout-lui, Dinamo a învins la Botoşani, scor 1-0 prin golul marcat de Moldoveanu (82). Florin Bratu a început cu şase străini pe teren: Penedo (Panama), Maric (Croaţia), Katsikas (Grecia), Mahlangu (Africa de Sud), Salomao (Portugalia), Pesic (Croaţia), Nemec (Slovacia). În actul secund a intrat şi spaniolul Monroy

„Îi dăm gir de încredere lui Contra. Dar ştiţi cum e la amicale, bagi piciorul doar trei sferturi”

Cum vi se pare soluţia cu Florin Bratu antrenor?
(momente de pauză) Dacă ei au ales aşa… Înseamnă că este soluţia bună.

Dar Cosmin Contra selecţioner?
E cea mai bună soluţie până acum. Momentan, e în grafic. Îi dăm tot girul de încredere, dar uite că meciurile amicale nu sunt precum cele oficiale. La amicale nu băgam nici eu piciorul, de teamă să nu-mi pierd postul la echipa de club. Bagi piciorul doar trei sferturi.

Pe cine se bazează Contra, cine-i dă încredere?
Pe Stanciu, care trebuie să se straduiască să-şi crească substanţial nivelul de exprimare în teren. Unii jucători îşi pun amprenta prin simpla lor prezenţă în teren, sunt discreţi, nu se văd mult. Alţii bat la ochi, ies în faţă. Şi când greşesc, şi când strălucesc. Rotariu are potenţial, l-am văzut şi la meciul cu Suedia, dar cei tineri au nevoie de încredere, încredere, încredere. Prima condiţie e să joace meci de meci la echipele lor de club. Dacă n-o fac, vor juca mereu cu o doză de frică la naţională şi nu vor avea o prestaţie solidă.

Are de unde alege Contra în acest moment?
Cam greu. Uite, mi-au plăcut Chiricheş, Gardoş, ambii au fost vânduţi pe bani buni, au avut cote mari, dar Chiricheş joacă la Napoli doar prin Cupa Italiei, Gardoş abia a debutat la Craiova. E o situaţie dificilă pentru că e greu să cristalizezi uşor o formulă de început, să spunem, împotriva unei echipe mari, într-un meci oficial.

Aş vrea să vă întreb dacă aţi încercat vreodată să vă imaginaţi cât aţi valora azi?
Cât aş valora!?

Da, ce cotă de piaţă credeţi că aţi avea azi? Să zicem că aţi fi în vârful carierei.
Cotă de piaţă… Sincer, cred că toată generaţia mea, toţi cei din generaţia mea, nu ar avea cotă acum, greu să se mai nască o astfel de generaţie. Adică vreau să-ţi spun că ar fi foarte dificil să-i evaluezi. Am fost peste tot cam ce există azi în fotbalul românesc.

Azi, în fotbalul românesc, cine sau ce vă dă o stare de bine? Un fotbalist, un meci al unei echipe, un antrenor… 
Nu aş putea să spun că-mi place X sau Y. În general, mie îmi place foarte mult performanţa şi apreciez echipele care fac performanţă, iar în acest moment Steaua face performanţă.

FCSB.
Steaua! Şi dacă apreciez pe cineva azi, acel cineva este Gigi (n.r. – George Becali), pentru că e unul dintre oamenii care a învăţat fotbal, ştie, investeşte foarte mult. Şi din punctul ăsta de vedere îl apreciez! Al doilea ar fi Gică (n.r. – Gheorghe Hagi) care a reuşit de-a lungul anilor să creeze o academie, ăsta era visul lui de când se afla în activitate, să-şi facă o academie. De asta îl apreciez pe Gică, pentru că a reuşit cu copii tineri să câştige campionatul, să le facă o cotă de piaţă, să îi transfere în străinătate, să joace pentru toate naţionalele. Aş vrea să apreciez fotbalul românesc, dar nu e la un nivel ridicat ca să spun: „Dom’le! Ce-mi place ăla! E senzaţional!”

Budescu are momente când e senzaţional. 
Budescu are execuţie, e un jucător foarte bun, dar nu trebuie să depindă numai de el jocul Stelei, fiindcă se poate afla mereu sută la sută în cea mai bună formă. Nu poate face diferenţa meci de meci dacă nu are ajutor mare şi din partea celorlalţi. Dacă-l aduci şi în apărare, nu va mai fi setat sută la sută pe ceea ce ştie să facă el cel mai bine. Să aducă varietate în jocul Stelei, să fie imbatabil în relaţia unu la unu, să-şi pună în valoare coechipierii.

Sunt de ajuns sclipirile lui Budescu pentru ca FCSB să ia titlul?
E greu de spus, dar cred că Steaua şi CFR au şanse egale, sunt cluburi importante, iar dimensiunea lor e dată de oamenii din vârf, patronii care investesc continuu şi vor să câştige. Eu mă bucur când văd că avem patroni români care investesc în fotbal.

„Dacă ai cojones ca antrenor, nu faci ca Gigi, faci ca tine!”

Dar unii se implică mai mult decât e cazul la echipă. 
Dar sunt banii lui, el ştie ce să facă. Dacă ai cojones ca antrenor, nu faci ca el, faci ca tine. El îşi spune punctul de vedere, antrenorul nu trebuie să facă ce spune Gigi.

De când îl cunoaşteţi?
Pe Gigi? Îl cunosc de pe timpul lui Ceauşescu. Şi pe el, şi pe Victor! Stăteau toată ziua la mine, pe Magheru (n.r. – Mateuţ locuia în anii ’80 într-un apartament pe Bulevardul Magheru). Nu era prea pasionat de fotbal Gigi, apoi s-a împrietenit bine cu Gică, iar Victor cu mine. Gigi stătea lângă Victor, în Pipera, îi ştiam pe toţi în Pipera. Pe Tase, tatăl lui Gigi, toate rudele lor. Deşi e contestat de mulţi, mie mi se pare ceva fenomenal ce a făcut Gigi, că a investit la Steaua. Şi uite că numai Steaua ne cam reprezintă în cupele europene.

Discursul său arăta că de multe ori fie nu înţelege fotbalul, fie e sfătuit prost. Credeţi că-l înţelege mai bine acum?
Da, mult mai bine. Şi-a format şi el un tablou complet despre fotbal şi adoptă exact tacticile pe care le crede optime pentru a gestiona lucrurile bine. Şi chiar a băgat bani! Bani mulţi!

„Eu nu-l condamn pe Moruţan! Mi-am scos şi eu tricoul, m-am dat peste cap. Fiecare jucător are reacţii imprevizibile după ce înscrie”

Trecem la alt subiect. Aş vrea să vă întreb ce regulă aţi schimba azi în fotbal?
Nu ştiu ce să zic, nu prea ai ce să schimbi în fotbal, ne hrănim toţi din agitaţia şi din frumuseţea lui de zeci de ani. Cel mai important e să se nască în România jucători de valori apropiat egale pentru a forma generaţii care să ne ducă din ce în ce mai sus. Din nou!

Citeste si...  Rapid-Dinamo, un derby al insolventelor

Atunci vă întreb ce regulă aţi schimba din arbitraj? Şi vă dau un exemplu care a afectat naţionala U19…
Ştiu la ce te referi.

Consideraţi că merită un cartonaş galben jucătorul care-şi scoate tricoul după ce marchează?
Nu mi se pare corect, pentru că nu poţi să-ţi stăpâneşti bucuria atunci când înscrii. Mi-am scos şi eu tricoul, m-am dat peste cap. Fiecare jucător are reacţii imprevizibile după un gol, nu poţi să iei bucuria unei echipe sau unui stadion. Eu nu-l condamn pe Moruţan. Pe acest băiat era toată presiunea, a fost o descătuşare, nu-ţi mai dai seama ce faci. Te duci la galerie, la tribună, trebuie să te manifeşti cumva!

„Lupescu va fi viitorul preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal. Cât timp a fost la UEFA, el a luat contact cu mii de probleme ale ţărilor mai slab dezvoltate şi a ştiut cum să le ajute”

V-am văzut alături de Ionuţ Lupescu, la evenimentul în care şi-a lansat oficial candidatura pentru şefia FRF. Ce i-aţi spus? 
Ionuţ Lupescu participă la o confruntare importantă pentru cariera lui şi pentru noi, cei care iubim fotbalul. A lăsat în urmă 6 ani pe care i-a petrecut la UEFA, o perioadă care i-a adus notorietate şi autoritate în domeniu, dar are în spate şi etapa în care a lucrat în FRF. Asta îl transformă într-un candidat serios pentru Răzvan Burleanu, bănuiesc că asta îşi dorea actualul preşedinte. O confruntare pe măsură. Am toată încrederea în Ionuţ, eu îi cunosc evoluţia lui în fotbal şi în viaţă, e singurul care poate veni cu o altă viziune. Are şi un proiect de dezvoltare complex, cu lucruri punctate pe înţelesul tuturor, are o altă mentalitate sănătoasă. Şi, cred eu, în cei şase ani cât a fost la UEFA, el s-a ocupat şi a luat contact cu mii de probleme ale ţărilor mai slab dezvoltate din punct de vedere fotbalistic. Şi a ştiut cum să le ajute şi să dea o altă turnură fotbalului de acolo. Sper, sunt sigur că va fi viitorul preşedinte al FRF.

Aţi fost printre oamenii care au încercat să-l convingă să candideze?
Da, am fost foarte mulţi, dar ne-a fost greu să-l convingem. Avea un salariu bun, provocări, proiecte în desfăşurare. El a fost vârful, pentru că toţi oamenii importanţi din fotbal intrau în contact cu el. Nu e uşor deloc la ce s-a înhămat, dar are nevoie doar de sprijnul nostru. La ora actuală, el este singurul care poate transforma fotbalul în motor de performanţe.

„Burleanu l-a adus pe Daum. Spus altfel: a fost un afront la adresa antrenorilor români!”

Ce a făcut bun şi ce a făcut rău Răzvan Burleanu în fruntea FRF?
Burleanu a ţinut pe linia de plutire fotbalul românesc. În opinia mea, principala eroare e că l-a adus pe Christoph Daum în fruntea naţionalei. A fost un afront la adresa antrenorilor din România: Andone, Rednic, Piţurcă. Am avut antrenori capabili şi avem în continuare români care învaţă, se perfecţionează, interacţionează cu oameni cu viziuni care ne pot deschide noi orizonturi. Cu Daum a fost un fiasco total. În plus, nici jucătorii care ar fi trebuit să schimbe soarta unei partide nu prea jucau la cluburile lor. A încercat şi Burleanu să facă ceva, dar eu cred că Lupescu poate face mult mai mult.

Pe ce vă bazaţi când spuneţi asta?
În primul rând pe programul lui, l-am citit din scoarţă în scoarţă. Citiţi-l! Să-l citească toţi oamenii care vor vota, îşi vor regăsi acolo ideile pentru progresul acestui sport care ne-a făcut zile frumoase, a devenit datorită generaţiei noastre, o perioadă, sarea şi piperul unor zile în care nevoia de divertisment, de relaxare a oamenilor, era dată de meciurile noastre. Amintiţi-vă câţi oameni stăteau la casele de bilete, ce era pe 23 August, în Ghencea, la noi… Lupescu e trup şi suflet, el trăieşte pentru fotbal, îşi dă ultima picătură de energie. Ca pe teren.

Eraţi lider la Dinamo când el a intrat în linia de mijloc.
Aşa era şi atunci. Ambiţios şi echilibrat. Ponderat. Când îşi pune ceva in minte, el reuşeşte, aşa era şi ca fotbalist. Am vorbit cu Ionuţ, i-am zis că nu s-a băgat la ceva uşor, e o treabă grea dar trebuie sa benficieze de ajutor din toate părţile. În momentul în care ajunge acolo, din postura de preşedinte trebuie să implice şi politicul. Nu poţi tu, de unul singur, să te bazezi doar pe conexiunile de la UEFA.

La ce vă gândiţi când aduceţi în discuţie politicul?
La construirea unor şcoli de fotbal în oraşele care au dat mereu jucători mari: Timişoara, Hunedoara,  Bacău. Acum ce văd? Câteva echipe prin Liga a doua, stadioane goale… Înainte erau republicanii care jucau în deschidere, e greu să mai ajungi la acel punct, unde a fost odată fotbalul, dar Ionuţ poate să schimbe, treptat, tot. Când vorbesc despre politic, mă refer şi la implicarea lui în infrastructură. Cum spunea şi Gică. De ce n-are Constanţa un stadion modern!?

Cum a ajuns să marcheze de la distanţă. Secretul de la Hunedoara, „pogonul” şi ce-i trecea prin minte când nu-i mergea jocul în primele 10 minute

Proveniţi dintr-o şcoală de fotbal celebră, cea de la Hunedoara. Aţi înscris foarte multe goluri şutând de la mare distanţă. Cum v-aţi perfecţionat?
Totul e nativ, dar pentru a ajunge la un nivel foarte înalt trebuie să exersezi şi să munceşti enorm. Îţi dau un exemplu! Când eram la Hunedoara, eram un puşti şi jucam pe “Maracana”, aşa-i spuneam noi, un teren denivelat. Terminam antrenamentul şi-l luam pe portarul Marin Ioniţă cu mine. Uneori, mai luam cu noi şi un fundaş şi încropeam un “unu la unu”. Timp de o oră, îi dădeam lui Marin numai la poartă! Şi nu se termina totul aici. Treceam apoi pe un teren de zgură, unde aveam o poartă cu decupaje din carton denumite aşa: 1 era pentru vinclul din stânga, 2 pentru încheietura barelor din dreapta, 3 era pe la semi-înălţime lângă bara din dreapta, 4 pentru semi-înălţime lângă bara din stânga. Şi uite aşa şutam, de la 30 de metri, uşor lateral stânga, uşor lateral dreapta. Şi cu interiorul, şi cu exteriorul.

Şi când aţi sesizat rezultatele antrenamentelor?
Cu timpul, normal că se dezvoltă precizia şutului. Am crescut la acest capitol prin antrenamente, prin condiţie fizică. Voiam să fiu pregătit din toate punctele de vedere când intram pe stadion. Pentru că atunci când intri pe teren, o să vezi un pogon cât de mare! Şi-ţi spui: <<Aoleu, ce-i aici?>>. Trebuie să ştii ce să faci într-o fracţiune de secundă, să profiţi de tehnică. Lumea abia aşteaptă să te huiduie şi să-ţi strige: <<Ieşi, mă, afară!>>.

Ce vă motiva suplimentar? Atmosfera realizată de propriii fani sau înjurăturile suporterilor echipelor adverse? 
Faptul că oamenii aveau aşteptări de la mine. Mă întărâta ca să nu greşesc, uneori îmi venea să intru sub gazon. Când greşeam, îmi ziceam <<aoleu, mai bine ies afară>>. Dar asta ţi se întâmplă 5 minute sau 10 minute. Intri treptat în meci, trebuie să fii tare. Dacă nu eşti puternic, n-are cum să-ţi cânte imnul de 56 de ori. Ştiam că-s milioane de oameni care se uită la meciul tău, dar şi mii de oameni cu care ai putea să te întâlneşti pe stradă. Şi te respectă pentru ce ai făcut.

„Eu sunt stelist, dar vă iubesc!”. Când va juca Dinamo în Liga Campionilor

Spuneţi-mi o reacţie care v-a surprins din partea unui fan! 
“Eu sunt stelist, dar vă iubesc!”.  Când era Dinamo – Steaua, era normal să te înjure oamenii, dar n-am avut niciodată probleme pe stradă cu fanii rivalei, după un meci important. Şi acum am rămas cu sentimentul ăsta, după aproape 30 de ani! Şi pentru mine ăsta e  un lucru enorm, înseamnă că am lăsat ceva în urmă, indiferent că eşti stelist, dinamovist sau rapidist.

Când ia Dinamo campionatul?
Un lucru îţi pot spune sigur. Nu anul ăsta!

Atunci vă întreb când va juca în Liga Campionilor?
Va termina pe primul loc campionatul şi poate va juca şi în grupele Ligii Campionilor atunci când va fi o schimbare. Şi nu mă refer aici neapărat la schimbare la nivelul patronatului. Mă refer la schimbarea de atitudine pe teren, la schimbarea mentalităţii. Şi dacă va fi şi o investiţie cât de cât consistentă, atunci orice este posibil.

Dorin MATEUŢ
Născut: 05.08.1965 (Bogata-Curtuiuş,CJ)
Post: mijlocaş

Debut în Divizia A: 14.10.1981, Corvinul – FC Olt 3-1
Debut în Cupă: 22.06.1983, Corvinul – FC Bihor 2-1
Sezon    Echipă    Camp.    Cup.
1981-82    Corvinul    3/0    0/0
1982-83    Corvinul    18/1    2/1
1983-84    Corvinul    31/6    4/0
1984-85    Corvinul    32/8    1/0
1985-86    Corvinul    31/16    0/0
1986-87    Corvinul    17/5    1/0
1986-87    Dinamo    14/6    4/4
1987-88    Dinamo    31/17    4/2
1988-89    Dinamo    34/43    4/4
1989-90    Dinamo    22/9    3/1
1990-91    Dinamo    8/5    0/0
1994-95    Dinamo    18/10    2/1
1995-96    Dinamo    19/8    2/1
1995-96    Sp.Stud.    3/0    0/0
Total în Divizia A: 281 jocuri, 134 goluri
Total în Cupă: 27 jocuri, 14 goluri
A cucerit un titlu şi o cupă (ambele în 1989/90)

În străinătate
1990-91: Real Zaragoza CD (Spania 1)    29/7
1991-92: Real Zaragoza CD (Spania 1)    29/3
1992-93: Real Zaragoza CD (Spania 1)    6/0
1992-93: Brescia Calcio (Italia 1)    4/0
1993-94: Reggiana AC (Italia 1)    19/3
1994-95: Reggiana AC (Italia 1)    6/0

În echipa naţională
Debut: 07.02.1984, Algeria – România 1-1
Total: 56 jocuri, 10 goluri
A jucat la turneul final al CM 1990

În echipa U21
Debut: 05.06.1985, Finlanda – România 2-2
Total: 1 joc

În cupele europene
Debut: 29.09.1982, Corvinul – GAK Graz 3-0
Total: 25 jocuri, 12 goluri

Trofee personale
Cel mai bun fotbalist al României (1988); golgheter al campionatului (1988-89); golgheter al Cupei României (1986-87); Gheata de Aur (1988-89)