Agenția Națională pentru Administrare Fiscală (ANAF) a scos la licitație un automobil ARO fabricat în 1977, confiscat de la Ovidiu Tender, omul de afaceri condamnat în acest an la 12 ani de închisoare în dosarul falimentării combinatului CAROM.
Prețul de pornire la licitație este de 137.500 de lei, potrivit anunțului oficial al ANAF.
Automobilul a fost folosit de Nicolae Ceaușescu în vizite oficiale, după cum arată fotografiile publicate pe site-ul ANAF. Mașina are doar 72.400 de kilometri la bord și este un model special, produs la fosta uzină auto de la Câmpulung.
Mașina ARO fusese achiziționată în trecut de omul de afaceri Ovidiu Tender.
Licitația va fi organizată pe 31 ianuarie 2019, la sediul ANAF din București, Bd. Lucrețiu Pătrășcanu.
Ca orice dictator grandoman, obsedat de cultul personalității, Nicolae Ceaușescu s-a înconjurat treptat de lucruri mărețe. Așa că atunci când ilustrul conducător și-a dorit o casă, poporul i-a dăruit una spațioasă și primitoare. Pe lângă multe alte destinații de vacanță, respectiv vile de protocol în fiecare județ. Iar când cel mai iubit fiu al umanității a cerut o mașină, principalii producători autohtoni au dat tot ce aveau mai bun. De exemplu, Dacia a asamblat modelul Renault 20 în atelierele IATSA Ştefăneşti, rebotezându-l 2000. Se pare că Nicolae Ceaușescu n-a fost încântat de această mașină, fiind mult prea mică și prea puțin opulentă pentru gusturile lui. Și e de înțeles, ținând cont că spre sfârșitul anilor `60, respectiv începutul anilor `70, acesta era transportat într-una dintre cele mai luxoase limuzine ale perioadei – un Mercedes-Benz 600 Pullman Landaulette.
Mașina preferată a lui Ceaușescu a fost însă limuzina ARO, construită în patru exemplare (unele surse spun că ar fi fost chiar șase). Primele două modele denumite 304 au fost produse în 1977-1978 și aveau grilă cromată și faruri simple, ovale. Șapte ani mai târziu, în 1985-1986 au mai fost construite alte două exemplare, denumite 306, care au beneficiat de o serie de actualizări de natură estetică. Partea frontală avea faruri duble de formă rectangulară, iar blocurile optice posterioare erau preluate de la Oltcit Club – modificare adoptată ulterior și modelele ARO de serie. Restilizarea a vizat și interiorul, unde a fost montată o planșă de bord proeminentă, inspirată de cea a modelelor Dacia 1310. Toate aceste exemplare erau vopsite în nuanța bleu 616 și aveau numeroase detalii exterioare cromate: calandru și suporții farurilor, barele parașoc, protecțiile de la baza portierelor, balamalele capotei, ramele geamurilor și bara transversală de pe plafon. Se pare că modelul 304 a fost produs și într-o versiune decapotabilă, care nu a fost folosită însă de Ceaușescu pentru că nu oferea suficientă siguranță
Caroseria modelelor ARO 304/306 avea o arhitectură cu patru portiere – cele din spate fiind realizate artizanal pe baza celor frontale, iar geamurile acestora erau fixe. Ampatamentul era alungit semnificativ comparativ cu seria 243/244, iar plafonul a fost înălțat pentru a permite un acces îmbunătățit și mai mult spațiu interior. Pielea de culoare maro-coniac îmbrăca întreg habitaclul – bord, fețe de uși, scaune, banchetă și strapontine. Acestea din urmă erau montate pe lateralele portbagajului și erau ocupate de gărzile de corp ai președintelui. Podeaua a fost acoperită complet cu o mochetă groasă, iar ușile spate încorporau suporți care acopereau treptele de acces.