Marturia cutremuratoare a unei sclave sexuale: „Ma simteam ca un animal”. Afla povesti terifiante din spatele cortinei

Pentru istoricii japonezi, cel de-al Doilea Raz­boi Mondial si deznodamantul sau nu exista.
Mai putin frumos e faptul ca istoria e piep­tanata cu grija (in stil mar­xist) de tot ce ar putea intina glo­ria. De pilda: povestea urata si dureroasa a „sclavelor se­xuale”, acele biete adolescente japoneze si coreene, obli­gate sa se inroleze in veritabile bordeluri mobile, fiind brutalizate si umilite de aceiasi eroi. Povestea lor, pe care o prezentam in pagi­nile de fata, nu a fost recunoscuta oficial de­cat la ince­putul anilor ’90, cand in Japonia a fost declansat pro­cesul sclavelor sexuale. Istoria uitata a acestor 150.000 de femei (80% de origine coreeana), dintre care 30.000 au mu­rit din cauza tratamentelor la care au fost supu­se, este, in sfarsit, recunoscuta. Supravietuitoarele cer dreptate.

Bordeluri ambulante
De fapt, povestea sinistra a „femeilor de agrement” incepuse cu mult inaintea celui de-al Doilea Razboi Mon­dial, inca din 1904, cand Japonia a invadat Co­reea. Una dintre primele actiuni ale autoritatilor ja­poneze a fost instalarea unui cartier al prostituatelor, dupa moda japoneza, in Seul, capitala coreeana.

Cu toate ca pros­ti­tutia fortata a fost ilegala, multe familii japoneze si co­reene isi trimiteau fetele in bordeluri, in schimbul ba­ni­lor cu care erau platite. Dupa ane­xa­rea Man­ciu­riei, in 1931, a inceput razboiul cu Chi­na. in mijlocul hao­sului, comandantul ja­ponez din Shanghai a aflat ca tru­pele sale violasera 223 de femei din populatia locala. Pentru a rezolva aceasta problema, a adus un contin­gent de pros­tituate din Nagasaki. Aceas­ta a fost ori­gi­nea primei „baze de agre­ment”, unde soldatii stresati puteau sa se re­laxeze si sa mai uite de nenorocirile razboiului.Dupa cativa ani de pace dificila, raz­boiul dintre Chi­na si Japonia a inceput din nou, in 1937, cand avioanele japo­neze au bombardat Nankinul. Trupele terestre care le-au urmat nu s-au mul­tumit numai sa masacreze ora­sul, ci au vio­lat toate femeile pe care le-au gasit. Inca o da­ta, autoritatile militare japo­neze au rezolvat pro­­ble­ma disciplinei adu­cand „femei de agrement”.

Dar „pro­fe­­sionistele” nu erau de ajuns pentru a umple „ba­zele de agre­­ment”. Cererea sexuala era asa de mare, incat mul­te femei erau incor­porate pentru „munca de razboi obli­­ga­torie”. Doar tar­ziu, cand erau departe de casa, aceste femei realizau care era natura obligatiilor lor. Alte fete erau pur si simplu rapite, violate si obli­gate sa se pros­ti­tueze. Chiar si cele foarte tinere erau fortate sa se transforme in sclave sexuale. Practica a conti­nuat. De-a lun­gul ce­lei de-a doua con­fla­gratii mon­diale, auto­rita­tile japo­neze au fortat tinere fete sud-asiatice sa se pros­titueze. Majo­ri­tatea lor ve­neau din Coreea ocupata, altele din Man­ciuria, Chi­na, Filipine, Sin­ga­po­re sau din Extre­mul Ori­ent. Armata Imperiala furniza o fe­me­ie la 40 sau 50 de barbati. Aceste femei erau bo­te­za­te cu litera „P”, precedata de natio­na­litatea lor. „Chan-P” in­semna ca era vor­ba des­pre o „femeie de agrement” din Chi­na, „Chom-P” de­semna o coreeanca etc. Li­tera „P” se pare ca pro­vine din chinezescul p’l, care inseamna va­gin.

Pros­tituatele ja­poneze o duceau mai bine decat ce­le­lalte. Deseori, ele erau rezer­vate ofiterilor, carora le ofereau rafina­men­tele sexuale pe care le in­vatasera in for­marea lor de gheise. Ofi­terii preferau, insa, compa­nia tinerelor co­reence, care nu erau susceptibile de maladii. In 1938, i s-a cerut doctorului Aso Tetsuo, un gine­co­log japonez, sa puna la punct un nou „centru recrea­tiv” in Shan­ghai. El trebuia sa recruteze o suta de fe­mei descrise drept „cadou pentru For­tele Imperiale”. Per­sonalul era compus din 20 de femei adulte si 80 de fete co­reene. Tetsuo si-a dat seama ca japo­ne­zele con­tractasera si­filis, pe cand co­reencele erau sanatoase.

A conclu­zio­nat ca nu se prostituasera inainte, ca erau fecioare concentrate cu forta pen­tru a-i satisface pe solda­tii japonezi. In­rolate in corpul serviciului pa­triotic co­reean, ele erau dezvirginate de ofiterii su­pe­riori din unitatea unde erau trimise. Odata ajunse aco­lo, erau date pe mana unui „nas” si a unei „nase”, ca­re le in­va­tau arta servitudinii se­xuale. Fetele erau invatate sa nu se sur­me­neze si sa nu participe la actul sexual, ca sa nu obo­seas­ca. Erau, de asemenea, invatate sa-si gireze perfor­man­tele se­xuale in functie de clienti; tre­buiau sa fie calme cu barbatii in varsta, sa laude per­formantele ofiterilor si sa fie tandre cu soldatii tineri. Era inutil sa se opuna.

Dupa ce erau rapite, li se pu­neau lanturi. Soldatii le vio­­­lau. Femeia care se opunea vreunui barbat sau nu il sa­tis­facea era batuta cu cru­zime. Multe s-au sinucis, ale­gand sa nu mai indure atatea umi­linte. Cele foarte pu­tine care au avut curajul sa li se opuna soldatilor au fost muti­late sau omorate.Yi Okpun, fosta „femeie de agrement”, a relatat de curand unui reporter american prin ce a trecut in tim­pul razboiului. in 1937, pe cand avea doar 12 ani, a fost luata din Coreea. A fost dusa in Taiwan sa lucreze in­tr-o „baza de agre­ment”. „Fiecare barbat avea voie sa stea 30 de minute in camera. incercam sa pre­lun­gesc totul, ca sa am de satis­facut cat mai putini bar­bati. Dar la un moment dat nu mai puteam, eram asa de epui­zata, incat ramaneam pe jos, parca murisem, cu fata intoarsa spre perete. Trebuia sa satisfac intre 20 si 30 de barbati pe zi. Ma simteam ca un animal.”