Marcel Hoară îşi trage canal ca să aibă vedere la… apă
Îl mai ştiţi pe Marcel Hoară? Ăla de a fost huiduit la un miting… Ei, nu vă aduceţi aminte… Unul de la PDL, mă rog, acuma de la vopsitul gard ARD, care avea, la un moment dat, abonament pe la tv. Era înaintaş de bază la munca de promovare şi albire a PDL. Era şi preşedinte al Agenţiei Române pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale. Nu, la Nufărul nu lucra. Pe bune, acuma… Ce-a mai făcut ăsta remarcabil? A, avea şi ochelari de soare. Hai, că v-aţi prins… Ei, bine Marcel Hoară are la Snagov, la Ghermăneşti, mai precis, trei vile. Trei palate ale telefoanelor. 4000 de metri pătraţi. Întindere ca în Bărăgan, cum ar veni. Dar n-are şi el, săracul, vedere la lac. Păi îţi faci casă, case, mă rog, la Snagov şi nu beneficiezi şi tu de panorama lacului? Panoramă, băi, nu panaramă… N-ai şi tu ponton ca mahării zilei? Nu vezi şi tu asfinţitul în unda apei? Nu te dai şi tu rotund când îţi vine un musafir, la ceas de seară? Deci, naşpa, ce mai… Naşpa! Aşa că, Hoară Marcel s-a dus cu jalba în proţap la primar şi i-a spus păsul. S-a plâns. S-a aolit. I-a dat şi el, acolo, de un pachet de ţigări, omului… N-am şi eu ieşire la lac… Ei, aşa lipsă, aşa pierdere, aşa necesitate… Nu se poate, tăticule! E strigător la cer. Uite, cum plânge bietul Hoară. Ca o fecioară despletită, după un răcan. Drept care, primarul, ca să nu facă Marcelică alt lac cu lacrimile-i hohotitoare, a hotărât: dom’le, n-ai vedere la lac. Dar facem să ai. Uite, facem noi un canal care să ajungă până la imperiul matale. Şi, pe canal, ca pe canal: mai o barcă, mai un ponton, mai o ieşire… E bine? Păi e bine, normal. Şi, iote aşa, pe sistemul dacă nu vii tu la lac, vine canalul la tine, n-a rămas Hoară fără vedere la lac.