Într-o lume în care totul se petrece cu o viteză amețitoare, se pare că modul în care privim întâlnirile are de suferit. Astfel ne întreabăm ce s-a întâmplat cu romantismul de altădată. La fel face și Natalia Munteanu.
”Asemenea majorității fetelor din generația mea, am crescut uitându-mă la Sex and the City, iar așteptările mele despre viața de adult, profesia de jurnalistă și ieșirile la întâlniri au avut ca punct de referință serialul american (recunosc, plimbarea lui Carrie și a lui Mr. Big cu o trăsură prin Central Park mă făcea să suspin ori de câte ori o vedeam.
Mi-am imaginat că voi avea parte de date-uri sexy, în baruri luminate discret, cu un Cosmopolitan în mână și conversații savuroase. Ei bine, între timp, am realizat că realitatea este cel puțin… altfel. Lucrurile au început să se petreacă într-un ritm tot mai alert, noi am început să ne alegem potențiali parteneri printr-un swipe stânga sau dreapta, iar întâlnirile sexy si romantice la care visam în adolescență au devenit sesiuni de comunicare cu necunoscuți, uneori pe bandă rulantă.
Discutând cu amicele mele am realizat că, pentru a număra întâlnirile cu adevărat reușite și memorabile de care am avut parte fiecare sunt suficiente degetele de la o singură mână și am ajuns la dezarmanta concluzie că, pur și simplu, generația noastră nu își mai dă silința atunci când vine vorba de romantism.
Întâlnirile romantice vs. „împinge tava‟
O prietenă de-ale mele mi-a povestit că a fost invitată de curând la un o întâlnire, iar când a ajuns la locația stabilită, a realizat cu stupoare că este un local de tipul „împinge tava‟. Nu mă înțelege greșit, nu am nimic împotriva acestor locații, de altfel în astfel de restaurante iau prânzul în majoritatea zilelor. Dar, nu sunt convinsă că acestea sunt potrivite pentru o primă întâlnire care se vrea a fi romantică. Este inutil să mai spun că prietena mea a inventat o scuză și a plecat acasă după 10 minute, cu un ușor sentiment de dezamăgire.
Eu mă consider o norocoasă, pentru că am avut parte de întâlniri în timpul cărora am râs, am vorbit pînă la ore târzii despre câte-n lună și-n stele sau ne-am sărutat ca adolescenții în plină stradă. Dar, am reușit să strecor în folderul de întâlniri pe care le consider nereușite un rendez-vous cu un tip ce părea a fi o versiune mai tânără a lui Woody Allen, care gesticula excesiv și vorbea extrem de tare și o cină cu un tip care a insistat mai bine de o oră să îmi afle părerea despre conflictul israelo-palestinian. În amândouă cazuri, o subită migrenă m-a obligat să mă retrag după o oră.
Cred că unul dintre cele mai ciudate momente de acest gen a fost atunci când un tip cu care ieșeam (și care mi se părea drăguț) m-a invitat la un concert. Toate bune și frumoase până în momentul în care băiatul în cauză a insistat să mă întrebe de nenumărate ori dacă sunt sigură că ajung la eveniment, menționând cu franchețe că el nu și-ar dori să piardă 200 de lei, bani cheltuiți pe bilet. Comunicarea noastră s-a încheiat cu sugestia mea că ar fi mai bine să meargă cu altcineva la acest concert.
Ca susținătoare înfocată a egalității între sexe, nu vreau să fiu înțeleasă greșit, nu spun că sarcina de a fi inventivi și de invita pe cineva la o întâlnire altfel se află pe umerii bărbaților, asemeni lui Atlas care a fost condamnat să ducă pe umeri cerul. Și noi, fetele, putem da dovadă de inițiativă și creativitate. În fond, câștigul poate fi de partea amândurora.
„La mine sau la tine?”
„Am ieșit cu un tip care părea foarte drăguț și care mă făcea să râd. Am luat cina împreună și am decis să mergem să dansăm. La finalul serii m-a întrebat dacă mergem la el sau la mine acasă. La refuzul meu de a continua seara cu o partidă de sex, tipul mi-a zis că îi pare rău, dar că nu poate merge singur acasă. Am plecat imediat, iar el a continuat să caute o eventuală…parteneră‟, îmi povestește Corina, o tânără de 26 de ani. Nu cred că e nimic greșit atunci când două persoane decid ca o primă întâlnire să se încheie cu o partidă de sex, dar mi se pare ciudat ca seara să se încheie cu o partidă de sex cu o altă persoană decât cea pe care ai invitat-o la o întâlnire.
Puțin efort și creativitate
În Master of None, un serial care prezintă dintr-un punct de vedere comic modul de viață al generației de astăzi, protagonistul decide că o simplă cină ar fi plictisitoare pentru o primă întâlnire. Pentru a o impresiona pe fata care i-a picat cu tronc, cei doi ajung să călătorească într-un alt oraș, unde petrec două zile în Nashville și unde au parte de momente imperfecte, dar memorabile și ajung să cunoască lucruri unul despre celălalt pe care nu ar fi putut să le afle la o tradițională cină într-un restaurant. Partea cea mai interesantă este că acest episod este inspirat din experiența de care a avut parte în realitate unul dintre producătorii serialului. Așadar, se poate, nu-i așa?
Nu pot să nu mă întreb ce ne împiedică să facem acest lucru și în realitate? De ce nu ne mai dăm silința să ieșim la întâlniri care să implice puțin efort din partea amândurora? Poate pentru că am ajuns doar niște imagini ca atâtea altele, pe ecranul unui telefon. De ce ne-am chinui să impresionăm pe cineva, când știm că o nouă întâlnire ne așteaptă chiar după colț? Poate că următoarea primă întâlnire nu se va dezvolta într-o relație, dar dacă am fi mai deschiși și mai dispuși să facem un mic efort, am putea ajunge să ne cunoaștem mai bine, atât pe celalalți, cât și pe noi.”