Fara condamnarea lui Liviu Dragnea nu am fi ajuns nici macar unde suntem acum, cred ca asta este o certitudine generala, inclusiv pentru PSD.

Liviu Dragnea: achitat sau cu procesul reluat de la zero si perspectiva prescriptiei

Achitat sau cu procesul reluat de la zero si perspectiva prescriptiei larg deschisa in fata, nimic nu l-ar fi oprit pe Dragnea – nici alegeri, nici referendum, nici presiunea internationala – sa treaca tara prin foc si sabie.

Acest lucru a fost oprit de cativa oameni curajosi, procurori in dosarul Bombonica si judecatori de la ICCJ (fond si apel), care au aplicat legea, indiferent de presiunile supraomenesti si umilintele inclusiv la nivel institutional pe care au fost nevoiti sa le suporte.

De ce abia pe 27 mai? Pentru ca dupa inlocuirea a doua completuri, cel de-al treilea a inceput judecata propriu-zisa abia in martie, au urmat crizele de sale ale lui Dragnea, apoi DNA a facut o prostie procedurala monumentala, asa ca instanta a reusit sa ramana in pronuntare pe 20 mai. Doua luni pentru un apel nu e mult.

Ati vazut vreun proces de mare importanta in care judecatorii sa nu isi ia macar o saptamana intre ultimul termen si pronuntare? Nu exista. De ce nu mai tarziu de 27 mai? Pentru ca una dintre judecatoare a intrat pe 1 iunie in pensie.

Liviu Dragnea: achitat sau cu procesul reluat de la zero si perspectiva prescriptiei

Am certitudinea 200% ca sentinta lui Dragnea ar fi fost aceeasi indiferent de rezultatul alegerilor si indiferent de referendum. Ca a fost pronuntata cu inima mai usoara dupa rezultatul din 26 mai, sunt absolut sigura si e omeneste normal. Dar cea care a salvat Romania a fost Justitia si mi se pare nu numai o greseala, mi se pare de-a dreptul o ticalosie sa subsumezi acest merit unui referendum care atunci nu a ajutat, iar acum incurca.

Si dupa ce Justitia a salvat aceasta tara, mi s-ar parea tot o ticalosie de proportii ca ea sa fie lasata in urma, asa cum a avariat-o Dragnea, sa se descurce magistratii cum or sti, in timp ce prioritatile sa fie altele.

Nu au cum sa se descurce, pentru ca problema a fost creata si legiferata politic, iar la butoanele CSM este o persoana care a capatat si cu ajutorul acestor modificari o putere uriasa.

Asa ca orice guvern care nu ar avea pe primul loc al prioritatilor repararea legislatiei sistemului judiciar ar fi un guvern ticalos si/sau iresponsabil.

Si cand vorbesc despre reparare nu ma refer doar la chestiunea SS, ci la toate recomandarile formulate de organismele internationale si care vor fi reluate, nu am nicio indoiala, in Raportul MCV, care ar urma sa fie dat publicitatii saptamana aceasta.

Daca va exista vointa politica in acest sens, o vointa fara de care niciun guvern nu merita sa fie instalat, pentru a trece la reparatii sunt necesare doua categorii de conditii:

A. Un ministru al Justitiei competent. Dl Cupsa, varianta avansata de Ludovic Orban, este un om respectabil, insa complet inadecvat functiei in acest moment. Nu poti sa pui ministru singurul parlamentar liberal care a votat legea recursului compensatoriu. Cand intr-un moment cheie ai dat dovada de o asemenea lipsa de discernamant, de o asemenea superficialitate, te-ai descalificat, pentru ca ele se pot repeta in momente la fel de importante.

Repet, nu a fost vorba despre o declaratie, ci despre cel mai important act de decizie al unui parlamentar, adica votul, echivalentul semnaturii de ministru.

In plus, nu exista motive sa credem ca dl. Cupsa are forta si abilitatea necesare pentru a face fata unui adversar precum Lia Savonea. Nu va amagiti ca mai are doar doua luni de presedinte CSM! De jure, da. De facto, va ramane presedintele CSM in spatele unei marionete pusa in functie tot de grupul ei de putere, asa cum a fost si pana acum.

Numai cine intelege reteaua de putere a Liei Savonea, o putere cum nu a avut niciun presedinte CSM pana acum, intelege ce misiune la limita imposibilului va avea ministrul Justitiei. Extensiile puterii dnei Savonea se duc pana la CCR, iar in CAB, spun surse din institutie, a fost creata o sectie informala care judeca toate litigiile CSM, asigurand practic victoriile pe linie.

Surse din Guvern spun ca dna Savonea era o vizitatoare frecventa a premierului Dancila, la care intra impreuna cu Florin Iordache.

Citeste si...  Britanicii protestează pe strazile Londrei. Vor un nou referendum pentru Brexit

Nu cred ca exista multe persoane sa ii faca fata. Dintre profilurile politice, solutia inteligenta ar fi Cristian Diaconescu, cel care a fost si judecator, are experinta sistemului din cele mai negre vremuri ale lui, a fost artizanul Legilor Justitiei din 2004, al logicii adoptarii lor si al negocierilor cu organismele internationale care au dus la forma lor finala.

Unul dintre cei cu care a discutat mult in vremea aceea a fost chiar Frans Timmermans, cu care a ramas de atunci intr-o buna relatie.

Sau se poate merge catre un fost magistrat care a luptat cu hidra, de exemplu Cristina Tarcea, sau catre un avocat consacrat in lupta pentru un sistem judiciar corect, ca avocata Elenina Nicut, sau cu multa experienta institutionala precum Claudiu Dinu.

Sper ca dl. Orban sa inteleaga ca esecul cel mai teribil pe care l-ar putea trai ar fi ca Savonea sa invinga, iar sistemul judiciar sa ajunga sa planga dupa Ana Birchall.

B. Solutiile legislative de reparare. Ca modalitate, nu cred ca sunt multe optiuni – pentru proiecte de lege nu exista majoritate, pentru asumare riscul de esec prin motiune e prea mare. Deci ramane OUG. Cum s-ar justifica urgenta?

Legal prin faptul ca Romania este in contradictie flagranta cu organismele internationale, cu rezolutia PE, cu MCV. Deci ne aflam in afara Tratatului de aderare la UE si acest lucru ar putea avea un cost urias.

Iar raportat la ierarhia constitutionala, este si o situatie neconstitutionala.

Ca argument de facto al urgentei, numirea Adinei Florea in fruntea SS este o bomba cu ceas. Pana la urma, Lia Savonea tot va gasi o bresa sa treaca, mai ales dupa ce va scapa de Ana Birchall. Si atunci, minima luciditate pe care o imprima acum seful interimar al SS, Nicolae Marin, va fi anulata, iar Adina Florea va putea face fix ce va vrea Lia Savonea nu numai impotriva oricarui magistrat, ci si impotriva oricarei persoane, a oricarui politician, pentru ca va fi floare la ureche preluarea oricarui dosar de la orice parchet pe motiv de mai stiu eu ce plangere, fie ea si anonima, impotriva unui magistrat din dosar. La fel, retrageri de apeluri si preluarea oricarui dosar care trebuie musamalizat. Daca Lia Savonea va primi aceasta ultima arma, chiar va urma un autentic „jihad judiciar”.

Este adevarat ca referendumul reprezinta o problema, dar poate fi invocat spiritul consultarii populare, motivul pentru care oamenii s-au dus la vot, adica exact impotriva modificarilor facute de PSD si care trebuie acum reparate.

Ar putea fi greu si pentru CCR sa decida ca o ordonanta de armonizare cu exigentele rezultate din Tratatul UE este neconstitutionala, cat timp CJUE judeca intrebari preliminare exact pe aceasta tema.

Ce punem in locul SS? Vechea legislatie, aceea in care magistratii erau anchetati de parchete de Curte de apel/PICCJ/ DNA/ DIICOT, in functie de fapta si rang.

Argumentul principial al sustinatorilor SS este ca acuzatorul sa nu il poata ancheta si pe judecator, desi temerea este la fel de valabila si in situatia de acum, cand procurorul SS este singurul care il poate ancheta pe judecator.

Exista si solutii, cel putin trei pe care le vad eu. Odata cu eliminarea SS si revenirea la vechile competente ale diferitelor parchete in functie de fapta si rangul magistratului, se poate aplica una din masurile de mai jos:

– urmarirea penala impotriva unui magistrat, in personam deci, sa nu poata fi declansata fara avizul procurorului general al Romaniei, pe logica avizului procurorului ierarhic superior
– crearea unui sistem de incompabilitati potrivit caruia judecatorul sa nu poata fi anchetat de parchetul ale carui dosare le instrumenteaza, ci de alte parchete precis stabilite
– introducerea unui aviz motivat al CSM sau al ICCJ pentru inceperea urmaririi penale impotriva unui magistrat.

Sunt solutii alternative, mai simple sau mai complexe, care pot anula argumentul principal, fals din punctul meu de vedere, dar extrem de raspandit al celor care sustin SS.

Fapt este ca magistratii nu trebuie lasati in urma, dupa ce au salvat Romania. Si dl Orban, si dl Iohannis trebuie sa stie ca dezamagirea magistratilor care au luptat si au riscat atat de mult in acesti ani creste amar in fiecare zi.