Leonard Miron trăieşte de 13 ani o poveste de dragoste cu un alt bărbat. La început, vedeta de la TVR s-a ferit de ochii lumii, dar, în urmă cu aproape doi ani, a avut curajul nebun să recunoască în faţa lumii că este homosexual. Leo şi Miguel s-au retras în Anglia, unde românul a lucrat la o companie aeriană, apoi la o bancă şi, de aproape trei luni, pe un vas de croazieră. Leo ne-a povestit într-un interviu în ce mod îi afectează noul serviciu relaţia cu iubitul.
Libertatea: Ai un nou serviciu, director de coazieră. Nu petreci cam mult timp departe de iubitul tău?
Leonard Miron: Fără suportul lui nu aş fi început niciodată să lucrez pe vas. Mă ştie bine şi înţelege cât de important este pentru mine să fac ceea ce îmi place. Într-adevăr factorul distanţă este extrem de important, dar avem Skype şi Whats app, aşa că vorbim de 2-3 ori pe zi.
Când vă mai vedeţi?
Unele croaziere au opţiunea de a petrece 2-3 zile într-un hotel într-unul din porturi şi dacă eu decid să coordonez segmentul respectiv, avem positbilitatea să ne mai şi vedem. Miguel a venit deja la Budapesta şi Bratsilava şi urmatorul week-end în doi va fi la Viena, luna viitoare. În plus, cand vin în vacanţă, parcă folosim timpul împreună mai bine ca înainte.
Mama ta ce spune de această schimbare?
Îi mulţumesc lui Dumneazeu că mama e bine, aşa cum poate fi bine cu afecţiunea ei. Vorbim aproape zilnic la telefon şi acum o să îmi petrec câteva zile la Piteşti. Ea râde de noua schimbare de carieră spunând că am lucrat deja pe sol şi in aer, acum pe apă, deci următoarea slujbă va fi ca… miner.
De ce ţi-ai schimbat serviciul?
Barclays a fost o experienţă fantastică. Am reuşit în aproape doi ani să învăţ mulţime şi să progresez într-un domeniu în care nu aveam nici un fel de experienţă. A venit însă o vreme, undeva anul trecut prin decembrie, în care m-am trezit dimineaţă şi nu am mai avut sentimentul acela “uraaaaa, iar mă duc la muncă !” Şi pentru mine asta este extrem de important. Pe de o parte slujba de la bancă era extrem de ofertantă: 10 minute de mers pe jos de acasă la birou, salariu foarte bun, perspective de promovare mari, program de la 9 la 5 de luni până vineri şi o echipă de nota zece. Dar asta nu era suficient. Nu sunt genul care să stau la birou şi să fac acelaşi lucru în fiecare zi: deschiderea unui cont în bancă, oferirea unui împrumut sau transferuri bancare. Toate zilele erau la fel şi asta, sincer, mă omora. Aşa că am început să caut în alta parte.
Şi cum ai ajuns să fii director de croazieră ?
Când am început să nu mă mai simt bine în costumul de bancher personal am început să mă gândesc ce anume mi-ar plăcea sa fac. Şi cum croazierele sunt pasiunea mea şi a lui Miguel, ne-am decis că poate ar fi cazul să mă uit în direcţia asta. Am fost în tratative extrem de avansate cu o companie americană şi urma să fiu Director de Croazieră pe un vas în Mediterana. Totul părea bătut în cuie şi urma să mă îmbarc pe 1 martie. Când a venit însă contractul nu prea semăna cu ceea ce discutasem în timpul interviurilor şi m-am hotărât să nu îl accept, cu orice risc.
Şi ?
Eu am crezut întodeauna că atunci când Dumnezeu îţi închide o uşă în nas, undeva ăţi deschide o fereastră. Totul este să fii pe fază şi să sari înăuntru. La câteva zile după refuzul contractului cu americanii o agenţie mi-a oferit o slujbă la o foarte cunoscută companie britanică ce oferă vacanţe de lux pasagerilor peste 50 de ani. A urmat interviul, cursul de pregătire şi din 18 martie sunt Cruise Director la SAGA. Evident că primul an este anul în care învăţ meserie, dar iată că după primele două luni pe vasul Filia Rheni sunt 150% sigur că este jobul perfect pentru mine.
Pe unde navighezi ?
Filia Rheni este un vas de croazieră de lux care ofera vacanţe pe Rin şi Dunăre. În majoritatea timpului navigăm de la Viena până la Marea Neagră, vizitând Germania, Austria, Ungaria, Croaţia, Slovakia, Cehia, Bulgaria, România şi uneori Slovenia, Bosnia şi Muntenegru. Sunt 130 de pasageri pe vas şi vacanţele variază între 10 şi 21 de zile. Am aşa şansa să descopar şi să cunosc locuri pe care înainte abia ştiam să le localizez pe hartă. Sunt realemnte îndrăgostit de Belgrad, Bratislava şi Novi Sad şi nu mă satur de Viena şi Budapesta. În mai am avut sansa să ajung în Delta Dunării după vreo 20 de ani şi anul asta a fost prima oară în viaţă când am traversat superbul defileu de la Porţile de Fier.
Şi cum este job-ul ?
Foarte solicitant, dar frumos în acelaşi timp. Este o muncă 24 ore/zi, 7 zile pe săptămână. Sunt 130 de pasageri care interacţionează cu tine zilnic, depind de tine, întreabă şi aşteaptă răspunsuri şi sfaturi. Este datoria ta să le creezi vacanţa perfectă. Într-o zi normală, care începe la ora 6 dimineaţa şi se termină târziu după miezul nopţii, eşti şi manager al unei echipe care acţionează atât pe vas cât şi în porturi, ghid, partener de conversaţie, prezentator de show-uri şi concursuri, faci şi un munte de finanţe şi contabilitate, prim ajutor când este cazul, comentator în zilele în care navighezi în locuri de interes istoric sau turistic, tour manager, profesor de istorie, ştiinţe naturale sau geografie în timpul prezentărilor zilnice plus că trebuie să fii sigur că toate documentele oficiale se întorc la Londra la timp şi complete. Uneori abia aştept să sar în pat, dar îmi place. Am învăţat aşa de mult: de la isorie la geografie, de la ştiinţele naturii la politică şi economie. Am şi şansa să lucrez cu o echipă minunată, iar fără Hannah, asistenta pe probleme administrative, nu cred că m-aş descurca. În plus, am norocul să învăţ de la doi oameni cu o experienţă enormă în zona de croazieră, două românce de nădejde care îmi sunt şi foarte bune prietene Sînziana şi Mariana – doi directori de croazieră care ştiu Rinul şi Dunărea ca pe propriul lor buzunar.
Nu te plictiseşti printre cei vârstnici?
Nu am timp şi nici motiv de plictiseală. În fiecare croazieră încerc să aduc ceva nou: o prezentare, o nouă activitate pentru după-amiezele petrecute pe vas sau alternative pentru excursiile opţionale în porturi. Aşa am ajuns să oganizez un tur al Bucureştiului cu poveştiri şi fotografii de pe vremea când eram pionier, o după-amiază consacrată filmelor inspirate de literatura britanică clasică, concursuri gen “Dansez pentru tine” sau “X-factor”, iar acum lucrez cu managerul vasului la un proiect care să aducă în faţa pasagerilor talente autentice recrutate dintre membrii echipajului: marinari, personal de sericiu şi chiar membrii ai echipei mele. Iar reacţiile sunt excelente şi întotdeauna pasagerii vin cu idei care pot îmbunătăţi proiectul iniţial. Iar când am ceva timp liber, tebuie să învăţ şi să acumulez cât mai multe informaţii despre porturile în care oprim. Nu de alta dar este jenant să primeşti o întrebare legată de un monument, o stradă sau un muzeu şi să ridici din umeri fără să ştii răspunsul. Aşa că timp de plictiseală nu există la bord.