Kimia Alizadeh, singura medaliată olimpică din istoria Iranului, a părăsit ţara, sub pretextul tratării unei accidentări în Olanda, şi a refuzat să se mai întoarcă.

Regimul dictatorial de la Teheran a organizat o mascaradă cu ocazia înmormântării unui criminal, generalul Ghasem Soleimani, însă adevărata faţă a unor oameni care guvernează de 41 de ani cu legea pumnului în gură a ieşit în evidenţă după întâmplările din ultimele două zile.

Mai întâi, a fost fuga celei mai iubite sportive iraniene, iar astăzi a venit confirmarea unei nenorociri care a şocat planeta: avionul ucrainean care s-a prăbuşit, miercuri, a fost doborât de o rachetă iraniană, deşi autorităţile au ascuns acest amănunt timp de trei zile şi au minţit că tragicul accident a fost cauzat de o defecţiune tehnică! Doar după ce informaţiile obţinute de canadieni şi de ucraineni au dovedit, clar, că Iranul a doborât avionul, ucigând 176 de oameni, regimul de la Teheran a fost nevoit să recunoască această crimă! Şi, ca şi cum această lovitură uriaşă încasată n-ar fi fost de ajuns, sâmbătă, a apărut şi primul mesaj postat de Kimia Alizadeh după fuga ei din Iran, deşi oficialii ţării au sperat până în ultimul moment să o convingă să revină pentru a spune lumii încă o minciună: că în Iran curg lapte şi miere şi nimeni n-are motive să fugă. Postarea lui Kimia de pe Instagram face însă praf această imagine mincinoasă şi arată realitatea iraniană.

Bună ziua, iranienii mei neajutoraţi, La revedere, poporul meu onest, Condoleanţele mele, oameni buni, oameni care sunteţi mereu îndureraţi! Voi cât mă cunoaşteţi? Doar văzându-mă la concursuri, la televizor sau în compania oficialilor regimului. Să-mi permiteţi acum să-mi arăt adevărata faţă, cea necenzurată! Ei spun (n.r. – oficialii regimului) că nu voi ajunge nicăieri (n.r. – după fuga din Iran). Eu merg şi mai departe şi spun că nici înainte nu ajunsesem nicăieri. Eu, Kimia Alizadeh, n-am scris nici istorie, n-a fost nici vreo campioană şi nici portdrapel al vreunei delegaţii iraniene. Eu sunt una dintre milioanele de iranience batjocorite, de care s-au folosit, aşa cum şi-au dorit, în toţi aceşti ani.

M-au dus pe unde au vrut ei, M-au îmbrăcat cum au vrut ei. Am repetat ce au vrut ei. S-au folosit de imaginea mea, când au vrut ei. Când am câştigat câte o medalie, au spus că se datorează ţinutei islamice şi managementului lor.

Citeste si...  Metrorex a reacționat după crima de la Dristor

Kimia Alizadeh, singura medaliată olimpică din istoria Iranului eu n-am fost importantă pentru ei. Nici unul dintre noi nu suntem importanţi pentru ei. Noi suntem o unealtă în mâinile lor. Doar medaliile noastre contează ca să le cumpere la preţul stabilit de ei şi să profite din punct de vedere politic de pe urma lor.

Dar, în acelaşi timp, îţi şi spun, ca să te jignească: femeia trebuie să se întindă cât îi e plapuma! Dar eu am picioarele foarte lungi, se lovesc de pereţii din jurul patului, când mă trezesc dimineaţă. Cum puteam să fiu marioneta pe care o voiau ei? Acum, când am plecat, spun că m-am umilit singură. Domnul Saei (n.r. – Hadi Saei, fost campion olimpic al Iranului la taekwondo, sport pe care îl practică şi Kimia), eu am plecat ca să nu fiu ca dumneavoastră şi să nu merg pe drumul pe care aţi mers dumneavoastră.

Eu, dacă mă comportam ca dumneavoastră, aş fi putut ajunge şi la bani şi la putere, chiar mai mult ca dumneavoastră. Dar am întors spatele acestor avantaje. Eu sunt un om şi vreau să rămân un om.

După mintea voastră misogină, care dispreţuieşte femeia, aţi crezut că Kimia e o femeie şi nu poate să vorbească! Sufletul meu îndurerat nu poate tolera jocurile voastre murdare! Eu vreau să practic taekwondo şi să trăiesc în siguranţă, fericită şi curată. Altă dorinţă n-am pe această lume. Dragii mei iranieni îndureraţi, Eu n-am vrut să progresez într-un sistem ridicat pe minciună şi corupţie! Nu m-a chemat nimeni în Europa şi nu mă aşteaptă nimeni aici cu masa pusă, într-o grădină de lux.

Dar accept dificultatea de a trăi într-o ţară străină, pentru că n-am vrut să trăiesc în ipocrizie, minciună, nedreptate şi slugărnicie. Această decizie pe care am luat-o e una mai dificilă şi decât câştigarea aurului olimpic! Dar, oriunde voi fi, voi fi copilul Iranului! Mă bazez pe susţinerea voastră şi, în afară de încrederea voastră, nu vă cer altceva în acest drum dificil pe care l-am pornit.