Gazetarul Ion Cristoiu vine cu o explicație inedită privind conflictele care macină PSD în ultima perioadă.
„Spre deosebire de alte intervenții care au urmat puciului din PSD, cel de acum ne-a dezvăluit un Liviu Dragnea descumpănit, fără nimic sigur în opiniile exprimate, definit prin lamentări lacrimogene și referiri imprecise la chestiuni clișeu precum amnistia și grațierea.
Din rătăcirile mediatice ale lui Liviu Dragnea am putut desprinde, cu greu, drept puncte fixe, cel despre închisoarea pe care se așteaptă s-o facă, evident pe nedrept, și cel despre remaniere. Despre această a doua chestiune, Liviu Dragnea a fost întrebat cu prioritate. A dat următorul răspuns:
„În ceea ce priveşte remanierea, i-am consultat pe colegii mei cînd cred că este bine să fie făcută şi aproape în unanimitate au zis după referendum. Doamna prim-ministru începuse o evaluare a miniştrilor, care este în desfăşurare şi după referendum vom avea un Comitet Executiv Naţional, care va hotărî cine din partea Partidului Social sau pe locurile Partidului Social Democrat cine va mai rămîne în Guvern, cine nu”.
Întrebarea despre remaniere n-a fost rezultatul unei aflări în treabă a moderatoarei.
Remanierea e unul dintre cele mai discutate lucruri în presa din ultimul timp.
E atît de certă remanierea încît presa se delectează cu liste de remaniați.
Deși potrivit lui Liviu Dragnea o asemenea listă nu există, dînd curs moștenirii lui Caracudi în presa noastră de fătuce și guguștiuci, nu trece zi fără ca un site, o televiziune de știri sau un ziar falimentar să nu jure c-a aflat de un nou nume de ministru care v-a fi remaniat. Remaniatul mai mult ca sigur e și el întrebat dacă a auzit de așa ceva. Cum în nici un caz remanierea nu depinde de el, respectivul dă un răspuns suficient de ambiguu pentru va zvonul remanierii sale să nu moară.
Schimbarea domnilor bucuria nebunilor – zice o mai veche învățătură din politologia de bodegă.
Asemănător, putem spune Schimbarea miniștrilor – bucuria jurnaliștilor.
Nimic nu ridică ratingul și tirajul ca o născocire dată ca informație exactă despre un ministru care va fi remaniat.
Firește, remanierea e un subiect îndrăgit de presă.
Dacă vom privi presa ultimilor doi ani, anii guvernării PSD-ALDE, vom descoperit nu fără uimire că unul dintre cuvintele cele mai des întîlnite în știrile despre activitatea guvernamentală se referă la remaniere.
Nu știu cum va rămîne de-adevăratelea în Istorie guvernarea PSD-ALDE de după alegerile din decembrie 2016.
Sigur e că din presă se conturează o guvernare a cărei principală preocupare a fost nu buna administrare a țării, ci permanenta remaniere.
Această imagine se explică nu numai prin atenția presei față de schimbarea de schimbarea miniștrilor, ci și din transformarea eternei remanieriîntr-un punct de program de guvernare. domnilor, ci și prin preocuparea conducerii PSD față de remaniere.
Așa cum arătam mai sus, Liviu Dragnea n-a fost întrebat de remaniere așa de florile mărului, ci pentru că el însuși o ține langa cu remanierea de vreo lună și ceva.
Ameninațarea cu remanierea sau mai precis cu o nouă remaniere a fost făcută de Liviu Dragnea pe 9 septembrie seara, la Antena 3:
„Cred că până la sfîrşitul lunii sau începutul lunii octombrie aceste lucruri trebuie să se încheie cu o remaniere”.
Nu trebuie prea mare pricepere într-ale administrației ca să înțelegi că un asemenea anunț duce în chip fatal la paralizia activității tuturor ministerelor. Dacă undeva, prin sfere înalte, miniștrii sînt evaluați, dacă orice ministru poate fi schimbat, e lesne de priceput că din clipa în care Liviu Dragnea anunță remanierea, în ministere nu se mai lucrează. Pe de o parte miniștrilor numai la muncă nu le stă gîndul, nesiguri cum sînt că nu vor mai fi multă vreme în funcție, pe de alta, aparatul din subordine se uită la șeful departamentului ca la unul pe cale de a-și face bagajele. Și cum singurul lucru care se discută e dacă ministrul va fi sau nu remaniat și cine îi va lua locul, în aparat singura realitate e cea a intrigilor legate de rămînerea sau plecarea ministrului.
Fluturarea amenințării cu remanierea e unul dintre instrumentele prin care Liviu Dragnea își asigură puterea într-un guvern căruia el nu-i e premier. Potrivit lui Liviu Dragnea minștrii sînt evaluați de partid. Partid înseamnă însă Liviu Dragnea. Prin urmare în această perioadă miniștrii se străduiesc să facă frumos în fața lui Liviu Dragnea decît să-și îndeplinească atribuțiile.
Numai că în planul guvernării eterna remaniere e un dezastru.
Remanierea nu e însă doar o temă mediatică întreținută de presă plecînd de la declarațiile lui Liviu Dragnea. Remanierea, adică schimbarea miniștrilor, e una dintre realitățile definitorii ale celor doi ani de guvernare PSD- ALDE.
E de la sine înțeles că una dintre condițiile unei bune guvernări e stabilitatea miniștrilor. Nu trebuie să aducem noi argumente despre cît de importantă e pentru o majoritatea ajunsă la guvernare prin alegeri continuitatea pe funcție a miniștrilor.
Printre aceste argumente se numără și dobîndirea unei puteri reale.
Istoria postdecembristă ne arată că un partid ajunge să dețină puterea reală abia după un an de guvernare. Cu o singură condiție:
Ca guvernarea să fie stabilă.
Stabilitatea dă miniștrilor puterea reală asupra aparatului, aduce cu sine aplicarea programelor de guvernare, chiar și învățarea la locul de muncă”, scrie Ion Cristoiu pe blogul său.