Mugur Isărescu afirmă că este un susţinător al relaxării fiscale, însă noul Cod Fiscal vine cu măsuri heirupiste, care ar duce la scăderea masivă a încasărilor bugetare.
Alături de majorarea unor cheltuieli bugetare, efectele Codului Fiscal ar arunca România într-o gaură financiară. Culmea, deşi susţinătorii Codului Fiscal declară că vor o mai mică dependenţă a României de creditorii internaţionali, deficitul creat de relaxarea fiscală brusă ar arunca România şi mai puternic într-o dependenţă externă.
„Pachetul celor șase măsuri de reducere de taxe şi impozite, introduse în Codul Fiscal, duce (după datele Ministerului de Finanțe, aleConsiliului Fiscal, ale Comisiei Europene, ale FMI, ale BNR) la un deficit bugetar substanțial mai mare și la o schimbare semnificativă de direcție – de la tendința de diminuare, la cea de creștere a deficitului şi datoriei publice.
La acest deficit bugetar în creștere se adaugă și refinanțarea datoriei publice scadente, care, în 2016 şi în anii care vor urma, se va face în condiții interne și internaționale semnificativ schimbate. Este obligaţia noastră să semnalăm problemele legate de finanțarea datoriei publice și a deficitului şi să nu lăsăm să devină dominantă iluzia periculoasă că situaţia favorabilă din prezent va dăinui, indiferent de ce vom face şi ce politici vom urma. Să nu uităm că, în ultimii ani, datoria publică a României a crescut de la 15% la 40% din PIB. Parlamentul trebuie să fie complet și corect informat în legătură cu această situație”, afirmă Mugul Isărescu, într-un interviu pentru Revista 22.
„Credem că o asemenea abordare este greşită. Ce facem? Tăiem şi apoi măsurăm? Reducerile de taxe şi impozite prevăzute de Codul Fiscal sunt mari. E vorba de 17 miliarde de lei, după datele Ministerului de Finanțe și ale Consiliului Fiscal, la care se adaugă nevoile de refinanțare a datoriei publice scadente în anii următori. De unde vor fi luați acești bani suplimentari? De la băncile din România? Probabil în mult mai mică măsură, pentru că ele sunt deja supraexpuse pe titluri de stat româneşti și nu știu cât mai sunt dispuse să finanțeze, în condițiile în care văd că li se pregătesc alte inițiative legislative care le vor pune la plată! De la creditorii internaționali? Cu ei exact acum am răcit relațiile, nu mai vrem să avem de a face cu ei, nu? De pe piețele internaționale?
Ele așteaptă semnalul de la instituțiile de resort (FMI, agenții de rating) și ne vor taxa mai mult, dacă relațiile cu finanțatorii internaționali rămân deraiate”, a mai precizat guvernatorul BNR.
„Eu cred că este interesul României să aibă relații normale cu creditorii săi pentru a se putea finanța fluent și cu costuri reduse. Dacă dorim să fim viteji și să ne războim cu creditorii noștri interni şi internaționali, eventual să nu mai depindem de ei, cum se exprimă unii comentatori, ar trebui să reducem deficitele și datoria (nu să le majorăm), deci să majorăm impozitele (nu să le reducem, cum este prevăzut în Codul Fiscal); şi să reducem cheltuielile publice, inclusiv cele cu salariile și pensile, să exportăm mai mult și să ne reducem importurile. Eventual putem să repetăm experiența anilor ’80! Chiar vrem asta?”, a declarat Isărescu.
Declaraţii importante si interesatnte ale guvernatorului BNR:
– Reproşul meu public s-a adresat economiştilor, institutelor de cercetare economică, universităţilor de profil, pentru că pur şi simplu nu s-au pronunţat de-a lungul timpului în legătură cu modul în care funcţionează şi este condusă economia de piaţă.
– Dacă şcoală economică din România ar fi clarificat fundamentele de funcţionare a economiei de piaţă, nu s-ar fi ajuns la situaţia din preￂzent, când dezbaterea publică consideră o modificare a deficitului public de la 1% la 3% că fiind neimportantă, când de fapt este o schimbare majoră şi de durata de străￂtegie: se schimbă pe termen mediu şi lung direcţia de dezvoltare a României.
– Nu s-ar fi ajuns să se susţină că politică fiscală nu are de-a face cu politică bugetară şi că ambele pot fi contrabalansate prin măsuri de politică monetară; adică „soluţia” monetară la deficite publice mai mari ar fi că BNR să ducă dobânzile în tavan. Şi s-ar fi înţeles că o economie care deja creşte spre limitele de potenţial nu mai trebuie stimulată excesiv pe latura consumului, prin măsuri fiscale, că stabilitatea macroeconomică nu este un concept gol, ci baza pe care se poate clădi o creştere economică sustenabilă. Şcoală economică din România trebuie să contribuie la informarea corectă şi completă a parlamentului.
– Economia românească a primit în ultimii doi ani o suita de stimuli – TVA a coborât întâi la pâine, apoi la toate alimentele, CAS a fost redus, dobânzile au coborât masiv, finanţarea a devenit mult mai ieftină şi fluentă. Toate aceste măsuri, făcute prin consultări pozitive, inclusiv cu partenerii noştri internaţionali, au efecte benefice. Mai este nevoie de stimulente suplimentare?
– Trebuie să ne gandim dacă în perioada următoare creşterea economică depinde doar de stimularea cererii, şi nu de stimularea ofertei. PIB-ul potenţial al României, în jurul căruia se discută foarte mult, nu este, într-adevăr, o dimensiune uşor de evaluat, dar mai precis că majorarea lui depinde de crearea de locuri de muncă, de creşterea producţivitaţii, care la rândul lor depind de investiţii de capital, inovatie, spirit antreprenorial, calificarea forţei de muncă etc. Acest lucru trebuie să fie foarte clar.
– Creşterea economică nu depinde decât în anumite situaţii de stimularea cererii prin majorarea deficitelor fiscale. În anumite faze ale ciclului economic, creşterea PIB se poate obţine prin impulsuri fiscale care să stimuleze cererea, dar această se întâmplă atunci când economia este în recesiune, nu atunci când creşte la un nivel aproape de potenţial. Acum probabil că ar trebui stimulaţi, cu măsură şi după analize atente de impact, factorii care duc la creşterea învestiţiilor, la creşterea productivităţii, la crearea de locuri de muncă. Mai ales, nu trebuie să stimulăm consumul în proporţii care periclitează toate echilibrele macroeconomice atât de greu obţinute.
– În interpretarea noastra, la Banca Naţională, creşterea economică de 4% este spre limita potenţialului economic al momentului. A ştimula doar pe latura consumului o economie aflată în creştere spre limita de potenţial înseamnă a o dopa şi aşta nu o face să crească sănătos, puternic şi durabil.