Folosind experiența sa de lucru în turism de peste 25 de ani, Ion Antonescu a fondat, după Revoluție, Marshal Turism, pe care a și condus-o până în 2000, când a predat ștafeta managerială către fiul său, Daniel. 


Numai că, dincolo de performanțele sale excepționale în turism, „Mareșalul”, cum este poreclit, cu iubire, este un personaj aparte, un bărbat mereu tânăr, care aleargă zi de zi în Herăstrău și organizează, mereu, întâlniri generoase ale artiștilor pe care îi ocrotește cu mărinimie. Pe una dintre terasele înflorite ale splendidului hotel Marshal Garden, revista Marea Dragoste a stat de vorbă despre drumuri făcute cu folos, despre bani, despre copii, despre iubire, despre țara în care trăim.


„Sunt dictator cu mine. Dacă vin de la țară, unde mă culcam devreme, la opt, că nu era curent electric, mi-am obișnuit organismul așa. Mă culc devreme și mă scol și duminica la șase. Vara, la șase și un sfert sunt în Herăstrău, dau o tură. Acum alerg mai târziu, pentru că e întuneric sau frig. Mai fac acasă gimnastică o oră și un sfert și fac foarte multe exerciții de coloană. Pe mine nu mă doare spatele pentru că m-a învățat un medic sportiv să fac niște exerciții ce trebuie făcute ca mâncarea la foc mic, nu trebuie forțate. Se întăresc mușchii coloanei și nu mă dor. Pe urmă mă duc și în parc. Dacă nu ai răbdare, este bună și bicicleta. Dar este mult mai bine să mergi, dacă nu să alergi, în aer liber decât pe bicicletă. Mersul este mult mai sănătos.


Nu iau pastile. Mănânc foarte mult usturoi și două lingurițe de miere pe stomacul gol în fiecare zi. Dacă nu am miere, mănânc păstură. Păstura este hrana albinelor. O găsesc în târg și este de cinci ori mai bună decât polenul sau mierea, mult mai sănătoasă. Sucuri naturale de mere, de țelină, de morcov și așa mai departe, le tot schimb. Mănânc numai lucruri sănătoase, ouă de țară, pui de țară, nu mănânc mezeluri. Caut să termin de mâncat până la șapte seara. După ora șapte nu mai mănânc. Iar de patru ori pe săptămână fac masaj câte două ore. În plus, gândesc pozitiv. Mă odihnesc. Călătoresc foarte mult și atunci mai scap de poluarea din București.


Israel Este o destinație dorită în agenția noastră datorită faptului că merg chiar eu pe post de ghid. Și acum, de exemplu, am 53 de turiști și ar mai fi vrut încă vreo zece, dar nu mai sunt locuri în autocar.

Citeste si...  Momente grele pentru Florin Piersic: "Sunt lovit în inimă"


De când mă știu, absolut orice am făcut în viață, indiferent pentru cine am lucrat, am făcut ca pentru mine însumi. Acum avem un oaspete care a venit aici special din altă țară pentru că sunt singurul nebun de pe glob care la evenimente speciale, nunți, botezuri, zile de naștere, la orice fel de grupuri, oferă felul principal la alegere, la restaurantul hotelului nostru. Fac asta pentru că am constatat, inclusiv pe pielea mea sau de câte ori am fost cu rude sau colegi în străinătate, că, dacă erau peste zece persoane, se considera grup și se făcea un meniu fix. Dar nu este corect așa. Unul preferă pieptul de pui, altul preferă friptura de porc și așa mai departe… Atunci când mergi la o nuntă, de exemplu, dacă mănânci ce îți place și te simți bine, bagi mâna în buzunar mai adânc și dăruiești masa.


 Eu sunt, vorba primei mele soacre, „prințul din vârful muntelui”, pentru că eu m-am născut în Țara Loviștei, la granița cu Vârful Negoiu, vin de la țară. Am terminat cibernetică și mă uit la colegii mei bucureșteni că niciunul nu a ajuns la nivelul la care am ajuns eu. Faptul că am venit de la țară și că a trebuit să răzbesc în viață m-a ajutat foarte mult, dar și faptul că mi-a plăcut mult turismul. Degeaba am terminat cibernetică, pentru că, fiind ghid din anul întâi de facultate, turismul mi-a intrat în sânge. Turismul este pasiunea vieții mele. Pe timpul lui Ceaușescu, lucrând în turism, am luat locul a patru inși, pe un singur salariu. De atunci am o maximă a mea: bucură-te când vecinul nu muncește, ca să îi iei locul. Așa îți dezvolți și creierul, te apreciază șeful și ai și satisfacție. Dacă nu ai satisfacție în muncă, atunci trăiești degeaba.


Nu am avut decât trei mașini în viața mea. Cea pe care o am acum este de unsprezece ani, cealaltă am ținut-o zece ani. Nu cheltuiesc bani aiurea. Când știi cât de greu se câștigă banul, îl cheltuiești foarte greu. Când îl obții ușor, prin diferite metode, nu vreau să intru în amănunte acum, îl cheltuiești foarte ușor. Este foarte important să știi cât de greu se câștigă banul în ziua de azi.”