Discursul înregistrat al președintelui Iohannis a fost la fel de găunos ca și celelalte. Parcă un robot vorbea dintr-un lemn grăitor. Noutatea a venit de la faptul că atunci cînd ne-a zis ”Stați acasă!” ne-a făcut cu degetul ca un tătic încruntat. „Nu vă jucați cu moartea, oameni buni!“ Nu știu dacă pe monitor o fi apărut indicația „Faceți cu degetul arătător!” sau Klaus Iohannis are indicația și ordinele în subconștient. N-aș putea să spun că pe unii dintre cititorii noștri aparițiile președintelui îi mișcă, îi înduioșează sau le stârnește elanuri patriotice.
Mie unuia nu-mi spune nimic! Este mai rece ca un contabil de animale vii. Nu-mi transmite nici măcar conținutul propozițiilor pe care le rostește. Asta mă face să le parcurg și în scris. Am sentimentul că președintele nu transmite nimănui nimic. Nici chiar lui însuși. Citește ce i s-a dat și se întoarce la ale sale. Care sunt ale sale? Am sentimental că președintele României nu se lipește cu adevărat de nici o durere. Cu atît mai puțin acum, cînd suntem copleșiți de necazuri. Parcă le-ar număra. Trebuie să știe cîte sînt. Cum o scoatem la liman? Parcă am vrea prea mult. Același sentiment îl simt și în discursurile lui Ludovic Orban. Știe tot, stăpînește tot, promite orice și nu face nimic. România lor normală, lansată de Klaus Iohannis, este ziua și noaptea, răsăritul și înserarea. Sigur vin și sigur se duc!
De ce nu ajung la sufletul populației toate „cetirile” acestea gomoase ale lui Sparanghel Vodă? De ce trec pe lîngă oameni, căci mincinoase, cele mai multe, nu sunt? De ce, cu fiecare zi, în loc să sporească încrederea în președintele României crește doar mînia românilor? Dacă trece un camion cu lemne, una-două îl înjură pe președinte, iar nemulțumirea se întețește, Toate fărădelegile din păduri sînt puse în cîrca sa, deși nici Dumnezeu nu știe cîte din pădurile rase sînt afacerile pădurarilor, cîte ale săracilor și cîte ale afacerilor cu industria lemnului!
După înghesuiala de la Aeroportul „Avram Iancu” de la Cluj-Napoca și podul aerian cu Germania, în loc să auzim o ploaie de binecuvîntări ale celor care și-au găsit ceva de lucru într-o perioadă de mare secetă, țara s-a umplut de îndoieli și înjurături. Toată frica de contaminare s-a răsuflat iar frica de moarte s-a prefăcut în blesteme și ocări la președinte.
Cîți vor fi luat aminte la frazele de astăzi?
–”Fac un apel la toți cei care cred că lucrurile nu sunt atât de grave și continuă să ignore reglementările autorităților. Nu păcăliți instituțiile statului, vă păcăliți singuri! Îi păcăliți pe cei dragi vouă, pe copiii, părinții și bunicii voștri pe care îi puneți în pericol pentru că nesocotiți măsuri luate pentru protejarea vieții voastre și a semenilor voștri. Orice pas făcut dincolo de liniile trasate de aceste reglementări poate însemna îmbolnăvirea voastră și, mai departe, a celor dragi. Nu vă expuneți și nu îi expuneți pe cei de lângă voi! Fiți responsabili și solidari!”.
În loc să sune a îmbărbătare către nație, a fost percepută ca o propagandă. Tonul de diriginte morocănos abia că ne-a adus aminte tuturor de reacțiile președintelui și ale premierului în masivul export de forță de muncă. Adevărul este că exportul de muncitori români în Germania a dat în vileag comportamentul președintelui și ne-a ajutat să vedem ce om nepăsător, lipsit de idei, șade în fotoliul de la Cotroceni. N-a pretins asigurări medicale și nici testări pentru contaminare cu SARS COV 2 la plecare și la întoarcere. Nimic! A fost de acord cu plecarea la grămadă ca și cum ar fi împrumutat o turmă de oi.
Președintele României Klaus Iohannis poate fi nemulțumit de poporul pe care îl are căci și acesta este din ce în ce mai mirat de cine îl conduce!
Nu întâmplător l-au poreclit și Sparanghel Vodă!