Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a respins ferm toate acuzațiile care i-au fost aduse cu privire la colaborarea cu fosta Securitate.
„Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nicio formă a Securităţii, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, academicianul Ştefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, între anii 1985-1987, câteva articole de popularizare a istoriei noastre, ‘pentru o publicaţie a emigraţiei române’ (după cum mi-a spus). Mi-a şi adus apoi două numere dintr-o revistă apărută în Germania. Chiar dacă aş fi vrut să refuz, nu puteam, pentru că era şeful meu de catedră şi conducătorul meu de doctorat. Pe de altă parte, a publica înainte de 1989 în străinătate era ceva aproape de neimaginat. Era important şi pentru raportarea activităţii de cercetare, iar posibilităţi de publicare (în afara propagandei de partid) erau infime. Profesorul Pascu era liber să călătorească şi am fost convins că, în călătoriile sale, fusese rugat să dea materiale de istorie… Cred că de aceea apar pe acea listă publicată în Revista 22. Un alt motiv nu există! De altfel, în dreptul numelui meu scrie NU!”, declară preşedintele Academiei Române şi rector al Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop.
Acesta a adăugat că înainte de anul 1989 nu a fost lăsat să ia legătura cu emigraţia română şi că a călătorit doar în anumite ţări.
„Eu nu am fost lăsat înainte de 1989 să iau legătura cu emigraţia română, pentru că nu am putut călători decât în ‘lagărul socialist’ (o dată la Budapesta, o dată la Moscova, o dată la Varna, vara, plecând de la Costineşti…). De asemenea, mi s-a refuzat cererea de a pleca să studiez la Munchen paleografie latină. Primisem o bursă, dar Securitatea a refuzat, pe motiv că nu eram de încredere”, a declarat academicianul clujean.