Editorial

Înseamnă ”political correctness” o altă religie? Doar dacă nu ai una

„Ca și când lumea ar trebui să meargă automat într-un singur sens, după un model marxist – un nou amestec de culturi și de rase, o lume de cicliști și de vegetarieni, care nu mizează decât pe energii regenerabile și care luptă împotriva oricărei forme de religie. Toate acestea nu au nimic de-a face cu rădăcinile poloneze tradiționale”, declara în primele zile ale lui ianuarie 2016 ministrul de externe al Poloniei, Witold Waszczykowski.

Pentru mine a fost șocant să mi se spună că dacă fac parte din lumea de cicliști, de vegetarieni, dacă sunt preocupată de ecologie și conservarea planetei asta înseamnă că lupt împotriva oricărei forme de religie. Și am început să mă gândesc la prietenii mei, la cunoștințele mele, toate preocupate cam de aceleași lucruri ca și mine, lucruri care să ne aducă sănătate nouă, tuturor, sănătate trupească și sănătate sufletească, mă gândesc eu. …și, e drept, am identificat două categorii de persoane dintre cele preocupate de sănătatea trupească: nu toate cred că sănătatea sufletească are legătură, în vreun fel, cu religia. Adică, nu toată lumea și crede în Dumnezeu, așa cum Îl știu eu, perfect viu și perfect prezent în viața mea de zi cu zi. Dar, într-o formă de energie inteligentă, toți credem. Ca urmare, mă gândesc, nu știu alții cum sunt (polonezii, par exemplu) dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la țara al cărei produs sunt (România, recte) în mod evident, pentru foarte mulți dintre noi political correctness nu înseamnă atei, nici scientologiști și nici închinători la cine știe ce Arhitecți Universali.

Ministrul de externe polonez, cu ale lui spuse, a venit totuși să traseze cu bisturiul o linie în conglomeratul de concepte după care încercăm să ne ghidăm, concepte extrem de generoase, specific europene (de aceea ne-am și dorit să facem parte din marea familie europeană): libertatea de expresie, libertatea de gândire, toleranța etnică, religioasă și sexuală, multiculturalismul ca expresie a primelor și, bineînțeles că mai putem adăuga. Cu aceste concepte suntem gata să murim de gât (asasinați, aruncați în aer, violați), se pare, de vreme ce aceia pe care vrem să îi salvăm, nu acceptă salvarea în direcțiile în care le propunem noi, ei vor de la noi cu totul altceva decât le oferim noi: vor să ne convertească (cu forța, dacă este necesar) la propriul lor sistem de valori. Și dacă le aplicăm violența și încrâncenarea pe care ne-o servesc nouă, asta nu înseamnă că tocmai au câștigat și afirmăm că valorile noastre nu ne-au salvat de la nicio ingerință, ne-au dat pradă ispitei (cum spun ortodocșii)? Și înseamnă că tocmai am dezertat și am ajuns la concluzia că setul nostru de valori nu este superior, deloc, de vreme ce nu s-a putut impune?

Witold Waszczykowski vine și spune că de la el, s-ar vedea cum cei care au îmbrățișat totalmente principiile care alcătuiesc ceea ce cu toții numim ”political correctness”, au făcut din asta o religie și au întors spatele oricărei alte forme de religie. Acum, statistic vorbind, Franța a închis jumătate din bisericile ei – Franța este catolică – Papa însuși a devenit incredibil de tolerant cu minoritățile sexuale (nu cred că n-a citit, în Bibilie, cum Potopul a fost pornit de Dumnezeu cel viu în urma mâniei generate de excese sexuale între persoane de același sex din Sodoma și Gomora) iar trendul general crește spre a stipula că religiozitatea este cea care ne aruncă acum într-un război de gherilă cu islamicii care doresc să ne impună religia lor.

De la mine,  lucrurile se văd cu mult mai împlinite: toate valorile democratice cărora ne închinăm cu toții, sunt valori pe care le putem apăra și impune dacă apelăm la un nivel ale energiei la care nu prea ajung nici maeștri yoghini, nici radiesteziștii, nici practicanții de reiki or bioterapeuții: la Dumnezeu Însuși. Adică nu este un divorț între aceste valori, este nevoie de o profundă înțelegere a religiozității, pentru a rămâne în dragoste față de mediu și animale, în toleranță etnică, sexuală și religioasă, pentru că cei care mai știu câte ceva – Dumnezeu urăște doar păcatul, pe păcătoși îi iubește în continuare.

blank