Desi ramane un subiect tabu, infidelitatea exista, se propaga dintotdeauna, unii spun ca am avea nevoie de ea, altii o suporta foarte greu, cei mai multi o blameaza, dar se pare ca nu se poate fara ea.
In linii mari infidelitatea are aceeasi fata: cauta o alta pasiune, un altfel de a fi sau tinteste cu disperare catre magia care nu mai exista intr-un cuplu. Indiferent care sunt cauzele, infidelitatea este un amestec de bine si de rau, de aur si noroi si isi schimba nuantele in functie de varsta.
Daca pana la 20 – 20 si ceva de ani, inselatul este doar o forma trecatoare prin care se pun punct relatiilor care nu mai merg (in jurul acestei varste, atat barbatii, cat si femeile fiind mai dispusi sa paraseasca si sa inceapa o noua viata), intre 25 si 35 infidelitatea se confunda cu un refugiu, o evadare dintr-o lume care a devenit fie monotona, fie prea dificila.
In jurul acestei varste, a avea un amant este o treaba mult mai profunda, traita cu mai multa seriozitate (mai intens, mai sincer), dar fara dorinta unei finalitatii de tip relatie, casatorie etc. De obicei, mai ales barbatii nu isi doresc sa renunte la familia pe care o au deja.
Cand ating varsta de 40 de ani, se spune ca barbatii insala pentru a-si aminti de tinerete, iar femeile sub forma unei placerii nevinovate, fara sa mai caute nici unul, nici altul ceva anume. In aceasta etapa a maturitatii mentale si fizice, valorile se schimba putin, iar oamenii se impaca cu ce au sau isi schimba complet drumul pentru ca stiu ce vor mai bine ca oricand, isi gasesc echilibru, sensul.
Acum, mai mult ca oricand nimeni nu mai cauta nimic, cel mult se bucura de emotii ce apar inopinat.