”Am fost violată de mică. De către cine? De un securist. Un securist care trebuia să mă crească, care şi-a asumat răspunderea asupra mea. M-a violat timp de mulţi ani. M-a făcut să cred că aşa e normal să fie, că nu am dreptul să zic nimic, că eu sunt de vină dacă am ceva împotrivă şi m-a convins să-mi ţin gura. Mi-a arătat cu bătaia că el are putere, de viaţă şi de moarte. M-a învăţat să mă supun. M-a violat ani la rând, în miez de noapte, când toată casa dormea. A făcut să crească în mine vina, capul plecat şi acceptarea sorţii.” își începe povestirea o doamnă pe sereniti.ro.
”Mai târziu aveam să aflu că era cercetat pentru pedofilie. Nu eram eu prima şi nici ultima. Dar nu i-a făcut nimeni nimic, pentru că era securist. Aşa că a putut să mă violeze liniştit. Au trecut anii, am crescut, nu mai eram copil, începusem să înţeleg că nu sunt eu de vină. Am început să mă răzvrătesc. Atunci m-a luat cu forţa şi m-a scos la produs. Da, m-a vândut pe bani altora, care au continuat să mă violeze. Şi au ţinut-o aşa alţi ani la rând, până am ajuns aproape adult şi am fugit. Am fugit de frică, lăsând în urmă puţinul ăla bun ce-l avusesem în viaţa mea până atunci. Am fugit de una singură, departe. Între timp securistul a murit. Nu i-a făcut nimeni nimic niciodată, a murit liniştit, satisfăcut probabil pentru că i-a ieşit jocul până la sfârşit. Ceilalţi însă sunt în viaţă. Trăiesc şi continuă să violeze. De la mii de kilometri mă uit înapoi şi îi văd cum se hrănesc cu carne vie, mușcă din viaţa altor copile.” a continuat autoarea textului.
”Au trecut ani de când am plecat. Ani în care m-am reinventat şi m-am auto-vindecat atât cât am putut. Că nu poţi cere ajutorul nimănui, că nu poate intra nimeni în sufletul tău să îţi oblojească rănile. Că dacă spui cuiva, e posibil să îţi auzi un “dar de ce nu ai spus nimănui, atunci e şi vina ta, că doar ai stat”. Sunt răni pe care înveţi să le accepţi şi le porţi toată viaţa. Noutatea constă în faptul că ai înţeles cine sunt vinovaţii, că nu a fost vina ta, şi ai vrea cumva să te întorci să faci ceva pentru cei care sunt încă prinşi în muşcătura asta. Să mă întorc în locul unde am suferit cel mai mult. În locul unde puţinele mele momente de fericire au reuşit în sfârşit să depăşească în importanță nenorocirea. Pentru că a fugi nu este soluţia, la concluzia asta am ajuns eu. Înfruntaţi, trebuiesc înfruntaţi. Şi mă pregătesc să mă întorc, iar acum aflu că aceeaşi bandă de violatori tocmai au luat cu forţă alte copile pe sus. Că din nou au ei puterea. Să mă sperii? Să rămân atât de departe încât să nu mă intereseze? Nu, bandă de jegoşi, pentru că eu de la voi am învăţat cum să dau m*&e, de la voi am învăţat ce este cruzimea, de la voi am învăţat că dacă nu aţi reuşit voi să mă omorâţi atunci, nimic nu mă poate omorî, de la voi violatorilor am învăţat să mă apar şi să mă vindec şi astăzi mă întorc să vă înfrunt!
Astăzi mă întorc să vă chinui, cum aţi făcut voi, pentru că victimele se transformă în călău atunci când este nevoie, pentru că da, nu răspundem violenţei cu violenţă, doar atunci când ameninţaţi alte vieţi şi vreţi să le distrugeţi, așa cum aţi făcut cu cei ca mine!
Astăzi începem noi, ăştia de am tăcut din gură, să vă întoarcem teroarea. Şi nu pentru noi, pentru că nouă ne-aţi halit deja jumătate din viaţă. O facem pentru cei ce încă mai au timp înainte. Asta e România astăzi, o femeie de 40 ani, violată, bătută şi vândută toată copilăria, dar care vine astăzi peste voi! Vine frate, vine şi vine greu, că ştie acum că nimic nu o mai poate omorî! Şi frică să vă fie de femeia ce are de apărat copii! Că nu există pe lume forţă mai mare decât a unei mame de a-şi apăra copila! Şi-acum să vă tremure curu’ de frică şi pregătiţi-va să vă facă pulbere!” conchide aceasta.