Înălţarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, asa cum se numeste sarbatoarea in popor, este cinstita prin post si praznice.

13471252180139878536_68147600

 Se posteste pentru sanatatea familiei, pentru spor si pentru bunastarea gospodarilor. Credinciosii sfintesc la biserica ulcele noi pline cu miere si lapte; de toarta canitelor se leaga cate un fir de ata rosie, iar fiecare cana este acoperita cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomana saracilor, in memoria rudelor decedate.

 In traditia populara, frunzele si florile de busuioc, menta, maghiranul si cimbrul sunt plante magice si se sfintesc la biserica, iar in timpul slujbei se pastreaza langa cruce.

 Florile de busuioc sfintit acum alina durerile, chiar si migrenele puternice sau durerile de dinti. In mediul rural, cu crengute de busuioc aprinse se afuma bolnavii de friguri. Busuiocul se pune si in vasele cu apa pentru pasari, in perioada epidemiilor pentru a le ocroti.

 De Ziua Crucii se face un ritual pentru pomii care nu mai rodesc: gospodarii atarna de ramurile acestora, cruci facute din busuioc sfintit la biserica si curpeni (tulpini taratoare de castraveti si de pepeni), sperand ca rodul sa se adune si in acesti pomii neroditori.

 Prognozele meteorologice din vechime pentru Ziua Crucii sunt verificate in timp: cand cocorii se pregatesc de plecare.

 Daca tuna in aceasta zi, va fi o toamna lunga. In schimb, daca se aduna un card de ciori galagioase, va cadea bruma. Inainte de Ziua Crucii nu este bine sa culegi calinele, pentru ca, in acest caz, in ajunul sarbatorii ca fi o noapte geroasa.

 

Ziua Crucii vesteste ca vara s-a sfarsit si toamna isi intra in drepturi

 

 Monedele sfintite azi, pastrate in portofel, alaturi de o cruciulita (chiar daca este si de carton) aduc belsug si spor in munca de fiecare zi.

 Urmele acestei părţi din Cruce s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de Episcopul de Betleem şi dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucăţile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol şi la Roma. Părţi din lemnul Sfintei Cruci se găsesc în prezent şi la Muntele Athos. Înălţarea Sfintei Cruci este una dintre cele două zile de post strict din an, alături de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).

 În tradiţia populară, Ziua Înălţării Sfintei Cruci reprezintă momentul în care pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele şi şerpii. Se spune că, dacă va mai tuna după această sărbătoare, toamna va fi lungă. De asemenea, la ţară începe culesul strugurilor şi se face mustul.

 Semnul Crucii este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii.  La Utrenia praznicului Înălţării Sfintei Cruci, a doua mare sărbătoare a anului bisericesc, în mijlocul lăcaşului de cult se scoate Sfânta Cruce. Aceeaşi ceremonie se mai oficiază şi în a treia duminică a Postului Mare.

  

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci

  

Înălţarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creştine şi aminteşte de două evenimente de o importanţă istorică şi simbolică deosebită din viaţa Bisericii de după Edictul de toleranţă de la Mediolanum. Este vorba despre descoperirea Lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul de către Sfânta Împărăteasă Elena, în anul 326, şi înălţarea solemnă a Sfintei Cruci în văzul poporului, la Ierusalim, în anul 630, după ce aceasta fusese recuperată de la perşi. În amintirea Pătimirilor şi Răstignirii pe Cruce ale Mânturitorului, Părinţii Bisericii au rânduit ca, pe 14 septembrie, să se ajuneze total. Crucea este simbolul cel mai important al creştinilor.

 „Dacă crucea Mântuitorului a fost sfinţită prin vărsarea sângelui Său peste lemnul acesta, ea primind putere a devenit şi un semn protector, un semn de apărare şi cel mai important lucru pentru noi este să cunoaştem că însemnarea cu semnul crucii este un act prin care noi ne exprimăm identitatea noastră creştină”, a precizat ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.

 

Citeste si...  De ce toamna favorizează apariţia ulcerului