În timp ce România cumpără autobuze și tramvaie din Turcia, Ungaria își folosește diplomația economică pentru a recupera piețele și a produce material rulant pentru export. O face însă într-un mod neortodox pentru un stat UE și NATO – in colaborare cu Rusia, ca deschizator de porti in Africa, acolo unde Germania sau Italia sunt departe de a coopera cu partenerii estici din UE.

Afacerile ungaro-ruse în Egipt
O întreprindere din Ungaria a obținut un contract pentru sute de vagoane de tren pentru Egipt, contract în valoare de un miliard de de euro. Modul în care a reușit diplomația economică ungară și compania Dunakeszi Járműjavító Kft să încheie acest contract este criticat de adversarii guvernului, pentru că este vorba de asocierea într-un consorțiu cu o companie rusa, care va proiecta vagoanele si va fabrica jumătate din cele 1.300 de unități, în timp ce Eximbank de la Budapesta va oferi linia de credit pentru cumpărarea de către guvernul egiptean.

Ca și România, Ungaria socialistă și-a asigurat o piață de desfacere în țări africane și asiatice. Ambele țări au pierdut aceste piețe. Acum, Ungaria încearcă să le recupereze.

Iată cum s-a ajuns la acest contract și care sunt actorii principali. În 2015, guvernul de la Budapesta a anunțat că a fost semnat un memorandum de înțelegere cu Egiptul pentru cumpărarea a 700 de vagoane de călători. Negocierile începuseră în 2014, iar in prim-plan se afla compania Ganz Holding, o companie ungară celebră, prezentă în Egipt din perioada interbelică și care a livrat material rulant în Egipt și în anii 1960. Budapesta se folosea în mod inteligent de renumele vechii companii.

Ganz a participat la licitația din Egipt împreună cu o companie de stat din Ungaria – amintita Dunakeszi Járműjavító Kft. Competitorii erau companii din Spania, Germania sau Italia. În timpul vizitei premierului Viktor Orban în Rusia, în 2016, președintele Vladimir Putin i-a spus că șansa ungurilor ar fi mai mare dacă s-ar asocia cu compania rusă Transmasholding. Diplomația economică de la Budapesta a decis să meargă pe mâna unui consorțiu cu Rusia, având în vedere influența lui Putin asupra noului lider autoritar de la Cairo, Abdel Fattah el-Sisi, și dependența sa de importurile de arme din Rusia. Se mai adaugă însă un motiv important – presa ungara scrie că Putin a vorbit despre posibila cooperare cu Rusia pentyru ca DJJ să devină un subcontractor al rușilor pentru viitoare comenzi venite din Africa sau țările asiatice, așadar o posibilitate pentru Ungaria de a reveni pe fostele piețe tradiționale.

Astfel, afacerea don Egipt a devenit una a statului. Compania Ganz a fost exclusă și premierul Orban a preferat un consorțiu între Dunakeszi Járműjavító Kft (DJJ) și rusii de la Transmasholding, care, imediat, au înființat o filială ungară a compaiei – Transmasholding Hungary. Opțiunea lui Viktor Orban pentru DJJ este simplu de explicat: DJJ (companie de stat în perioada comunistă) a fost cumpărată de germanii de la Daimler în anii 1990, vânduta apoi canadienilor de la Bombardier, însă a fost preluată din nou de statul ungar, în 2014.

Intrarea în afacere a Rusiei a sporit comanda din Egipt la 1.300 de vagoane. Înțelegerea Rusia-Ungaria a fost ca jumătate din producție să fie realizată în Rusia și jumătate in Ungaria, în timp ce linia de credit pentru guvernul de la Cairo va fi oferită de Eximbank din Ungaria. Criticii au acuzat imediat că guvernul Orban nu face decât să finanțeze cu banii statului afacerile unei comapanii din Rusia.

Acuzații de corupție
De pe urma afacerii egiptene a Ungariei au câștigat marii afaceriști din jurul lui Viktor Orban. În filiala ungară a companiei ruse (Transmasholding Hungary) au intrat imediat afaceriști din jurul lui Arpad Habony (una dintre eminentele cenușii ale regimului, un cosultant poliic care a lucrat îndeaproape cu Arthur Finkelstein pentru revenirea la putere a lui Viktor Orban și pentru punerea la cale a campaniei acestuia împotriva lui George Soros. Habony este implicat și la extinderea trusturilor de presă maghiare în Balcani și în România). În filiala ungară a companiei ruse a mai intrat și amabasadorul Ungariei in Marea Britanie, beneficiind de legislația permisiva care reglemenrează conflictul de interese. Sunt motive pentru care contractul pentru vagoane semnat cu Egiptul este prezentat de opoziție ca un mare caz de corupție și chiar de trădare a intereselor naționale, prin asocierea cu Rusia.

Citeste si...
Sondaj paradoxal: Românii vor şi nu vor să scape de Guvernul Ponta

Afacerile turco-române din București
Primăria Bucureștiului a achiziționat în urmă cu peste zece ani 1.000 de autobuze Mercedes, o companie dintr-un stat membru UE si NATO, deci nici vorba despre vreo afacere cu Rusia. Însă în acest fel nu s-a creat niciun loc de muncă în România și nici nu s-au pus bazele unei cooperări între vreo companie din România și Germania pentru a accesa împreună alte piețe. În plus, în 2010, Daimler a plătit o amenda de 180 de milioane de dolari în SUA, unde a fost acuzată de mituirea unor oficiali din 20 de țări pentru a obține contracte. Printre acele țări se numără și România. Așadar, contractul cu Mercedes nu ne-a ferit nici de corupție.

Acum, Primăria Bucureștiului a cumpărat autobuze din Turcia și va cumpăra și 100 de tramvaie, tot din Turcia. Majoritatea tramvaielor care circulă în București sunt produse chiar în capitală, la URAC -Uzina de Reparații „Atelierele Centrale”. Întreprinderea a fost lăsată fără comenzi de ani de zile și capacitatea de producție s-a redus foarte mult. Există și consorțiul Astra Arad-CRPC (China), care a pierdut însă, la limita, licitatia pentru cele 100 de tramvaie din București. Astra Vagoane Călători Arad a precizat că va face contestație, pentru că nu s-a ținut cont de consumul și cheltuielile de-a lungul întregii perioade de exploatare (cu alte cuvinte, oficialii Astra arată că tramvaiele turcești sunt mai puțin fiabile).

Ca și în cazul autobuzelor Mercedes, câștigarea licitației de cătere compania turcă Durmazlar (care participă la licitații și în Galați, Brăila, Reșița, Ploiești, orașe unde concurează cu companii românești sau cu consorții în care sunt companii românești) nu creează locuri de muncă în România.

Care este secretul succeselor pe bandă rulantă ale companiilor din Turcia? Să fie vorba despre o situație similara cu cea din Chicago, acolo unde o companie chineză a pierdut o licitație pentru metrou în favoarea Bombardier (Canada), din cauza temerilor din SUA că există riscul spionării americanilor și riscul unor sabotaje la infrastructura de transport, riscuri generate de materialul rulant chinezesc (există un proiect de lege în Congres în acest sens)?

Suntem în mijlocul unui război cibernetic al Rusiei și Chinei împotriva Vestului, iar primariile marilor orașe din România au informații despre asta și încearcă să-și protejeze cetățenii și infrastructura de sabotajele puse la cale de inamicii SUA și NATO? Sau avem de-a face cu o luptă și mai acerbă pentru piețe, în care companiile vestice recurg la un protecționism dur, iar România decide sa-si ingroape, din așa-zise rațiuni geostrategice, puținele companii autohtone ce au mai supraviețuit și decide să ofere o grămadă de contracte celui mai capricios aliat NATO al momentului?

Indiferent de răspuns, este cert că Bucureștiul va avea tramvaie produse în Turcia, în timp ce Cairo va avea trenuri produse de muncitori și ingineri din Ungaria, de o companie luată înapoi de statul ungar, care a găsit și o cale de a se întoarce pe piața africană și vizează și piața asiatică. Cât despre parteneriatul cu Rusia, se pare că clienții din Egipt nu se tem că vagoanele ar fi produse de agenți unguri care lucrează pentru Putin pentru a sabota infrastructura egipteană și nici nu consideră diabolic faptul că au achiziționat aceste vagoane pentru că sunt mai ieftine decât ale concurenței.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.