Preşedintele Klaus Iohannis va efectua, la data de 10 februarie, o vizită oficială, la Paris, unde se va întâlni cu oficialităţile franceze, dar va participa şi la o recepţie, organizată de Ambasada României, cu personalităţi din Diaspora. Organizarea evenimentului a dat prilejul însă unei gafe de proporţii şi de-a dreptul jenantă. Din greşeală, şefa ICR Paris a ataşat la invitaţii un document intern în care cei chemaţi la recepţie sunt caracterizaţi în fel şi chip, de la „indezirabil” până la „scârbos”.
Cei de la Ambasada României la Paris şi Institutul Cultural Român Paris au trimis invitaţii la recepţia organizată cu ocazia vizitei şefului statului român în capitala Franţei, acre va avea loc peste câteva zile. Personalităţi din Diaspora, care ar trebui să participe la această petrecere, au primit însă o invitaţie cel puţin originală.
Şefa ICR Paris a trimis invitaţilor un mail în care era ataşat un document intern şi în care se comenta despre fiecare invitat.
Totul a fost reclamat într-o scrisoare trimisă ambasadorului român la Paris de către unul dintre „norocoşii” chemaţi la petrecere.
Astfel, jurnalistul şi scriitorul Radu Portocală spune că, în mailul cu pricina, pe care şi el l-a primit, unele persoane sunt caracterizate ca fiind indezirabile, iar altele, de-a dreptul scârboase. Comentarii există şi despre cei care vor să vină cu soţiile la eveniment, ţinând cont de faptul că invitaţiile au fost trimise doar pentru o singură persoană.
Situaţia este prezentată de scriitorul Eugen Mihăescu.
Vă prezentăm scrisoarea lui Eugen Mihăescu şi care a lui Radu Portocală, care arată gafa uriaşă a organizatorilor:
„Scrisoare de la Paris
Stimate domnule Nistorescu,
Pe 10 februarie Preşedintele României domnul Klaus Iohannis va face o vizită oficială la Paris. Ambasada României organizează cu acest prilej o recepţie la care a invitat personalităţi din diaspora. Asta după scandalul de la alegerile din noiembrie, de la urne când ambasadorul Mazuru a pus jandarmii să-i împrăştie pe românii care stăteau la coadă ca să voteze.
Ambasada a trimis iniţial e-mailuri prin care solicită ÎNTÂI confirmarea participării pentru a emite apoi cartoanele de protocol. Las de o parte că este o dovadă de impoliteţe să ceri celor pe care îi inviţi să vină singuri, dar iată că directoarea Institutului Cultural Român, Yvette Fulicea, comite o gafă şi mai mare: a scris mail-ul de invitaţie direct pe cel primit de la secretara ambasadorului şi astfel a redirecţionat şi un fişier „Excel” de uz intern care cuprinde comentarii ireverenţioase la adresa celor invitaţi.
Cunoşteam cam ce fel de „diplomaţi” reprezintă România, am avut de a face cu ei pe vremea când eram trimisul României la UNESCO sau senator, vicepreşedinte al Comisiei pentru Politică Externă. Văd că lucrurile nu s-au schimbat, ba chiar tind să se înrăutăţească.
Va trimit, cu acceptul autorului, mailul pe care l-a adresat ambasadorului României la Paris, domnul Bogdan Mazuru, prietenul meu domnul Radu Portocală, scriitor şi jurnalist, fost director al Institutului Cultural Român din capitala Franţei.
Cred că este prea „tare” ca să rămână „de uz intern”!
Cu respect,
Eugen Mihăescu
„Domnule Ambasador,
Am primit invitaţia pe care aţi trimis-o pe 27 ianuarie prin e-mail, invitaţie «strict personală, valabilă pentru o singură persoană», deşi, în cele mai multe cazuri, ea era adresată unor persoane căsătorite.
Azi, am primit de la Dna Fulicea un e-mail ciudat – în realitate, un mesaj emis de Dna Brasat şi redirecţionat de ICR. Las de-o parte faptul că directoarea Institutului Cultural pune virgule peste tot unde ar fi trebuit să fie puncte –
detaliu fără nici un interes într-un context în care limba română este mutilată aproape de toţi cei care o folosesc.
Ce m-a interesat este fişierul Excel pe care Dna Fulicea a uitat să-l şteargă (căci îmi închipui că nu era destinat difuzării). Găsesc în el menţiunea, repetată de mai multe ori, «vrea cu soţia», care dă impresia că a fost scrisă avînd în minte cuvîntul «miloge ». Bănuiesc că asta e pricina modificării care apare în versiunea a doua a invitaţiei: «strict personală, valabilă pentru o singură persoană/2 persoane (după caz)». Fireşte, nu-mi îngădui să vă dau lecţii, dar şi adăugirea de ultim moment, şi formula sînt foarte puţin diplomatice…
Găsesc, de asemeni, o bună parte din bucătăria internă a Ambasadei: cine invită pe cine. Eu, de pildă, sînt invitat de X, adică de nimeni, ci doar aşa, în virtutea inerţiei.
În sfîrşit, consider că este o gafă monumentală faptul că în acest fişier o serie de persoane primesc calificativul «indezirabil», iar un domn pe care nu-l cunosc apare definit drept «scîrbos»! Indiferent de opiniile acestor persoane, cred că Ambasada, care a răspîndit această listă, le datorează scuze.
În ce mă priveşte, veţi înţelege, sînt sigur, că faptul de a frecvanta o instituţie care funcţionează astfel şi care lipeşte etichete ca în anii ’50 s-ar afla în totală contradicţie cu convingerile mele.
Cu mare şi tristă nedumerire,
Radu Portocală