Iata de ce Ungureanu a ramas fara ungureni la Arad: ca le-a aratat acestora… vestul, America, UE (si mai puneti doua litere in fata!)

Cred, cu mintea mea putina de femeie, ca aradenii, oameni cu drag de vest, de Europa, de America, de tara lor, ar trebui sa adapteze imnul echipei de fotbal Steaua Bucuresti, la partidul, ca bradul, al lui Mihai Razvan Ungureanu, pe care, din acelasi drag, l-au votat. Cum ar veni, Forta MRU, Forta MRU, he, he… Pe cuvant de ziarist ca nu e ha, ha, ha, cum hahaie Basescul, ca ma prindeam daca era asa… Am trecut de faza blonda in presa. Pai Forta MRU, caci, dupa chiu, si vai, si aoleu, adica dupa mama si tata redistribuirii, Ungureanu s-a capatuit. Este senator. Domnul senator… Dar doar pentru ca a stat cu miloaga la lege: baga-ma si pe mine, baga-ma si pe mine… Asta inseamna ca aradenii, oameni, cum spuneam, cu drag de toate cele bune, au refuzat sa fie ungurenii lui Ungureanu. Oare din pricina fineturilor de pe lista speciala a premierului – e drept, de scurta durata perioada de premierat, azi o vedem si nu e – sau din cauza ca e uns cu toate alifiile? Sau, poate nu i-a convins Ungureanu ca e bine sa-i fie ungureni si au preferat sa ramana aradeni, adica romani? Sau s-or fi saturat, ca restul natiei, de Basescu, care il gira pe Ungureanu si il prezenta drept urmasul la jiltul prezidential? Sau, caci aradenii sunt destepti, au vazut poza de fata, in care cei doi titulari – rezervele nu se vad in imagine – le arata cu degetul… ceva si au decis sa le arate acelasi semn obscen si sa-l trimita, intai pe Ungureanu, in Parlament doar dupa redistribuire, si apoi pe Basescu, la un moment dat, dupa flota? Uitati-va la fotografie. Ati mai vazut asa ceva? Acestia sunt conducatorii nostri iubiti? Nu cred ca ei vorbeau despre bancul cu evreul si fii-sau, ci cred ca dadeau, din plin, ceva de ordin sexual romanilor. Deci, si aradenilor care au decis sa fie doar aradeni si romani, cum ziceam, nu ungureni. Hai ca nu inchei pana nu va zic, ca sa vedeti daca faceti paralela, si bancul despre care ziceam: cica un bancher evreu isi insoara baiatul. Simon, fiule – ii zice, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata. De maine vei fi impreuna cu sotia ta, asa ca trebuie sa stii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana ? Sigur, tata – zice fiul – degetul mare, aratator, mijlociu, etc. Nu, fiule, stai sa-ti explic: exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei. Ah, nu stiam asta, tata. Nu stiai, de aia iti spun eu. Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa faci autostopul; degetul directiei – indexul – il intinzi ca sa indici un anumit lucru; degetul casatoriei – inelarul – pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei – cel mic – pe care-l ridici cand bei cafea. Am înteles, tata, dar ai uitat un deget. Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit… Degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos dintre toate… Pentru placere, fiule… îl umezesti cu limba… si numeri bancnotele.

Citeste si...  Incepe razboiul?