Pe unde o fi Klaus Iohannis, nu știu. Poate că nici nu contează din moment ce nu are nici o reacție. Dacă n-ar fi fost comunicatul ALDE care să ne anunțe că partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu nu consideră data alegerilor locale ca fiind o prioritate, nici nu ne-am fi imaginat că bravii noștri politicienii de stat (niște caricaturi!) organizează în Piața Victoriei consultări pentru data alegerilor locale. Eu credeam că partidele se reunesc pentru a discuta despre situația creată, despre modalități de a înfrunta epidemia. Pe dracu’! Lor tot de alegeri locale le arde și tot la anticipate îi împinge gîndul.
Vezi ce calendar lejer au în martie politicienii
Mă refer la toată trupa de politicienii lui Klaus Iohannis, din care USR-ul se distanțează. Este o echipă de surescitați politic, agresivi și fără program, incorenți și flămînzi de putere, dar nu atît de orbi încît să nu se desprindă de obsesia anticipatelor. Așa zăltați și cu apucături neomarxiste, copiii beizadelelor și ai generalilor s-au prins că situația a devenit periculoasă și au făcut un pas îndărăt. Cei care au introdus pe agendă alegerile anticipate și de la care Klaus Iohannis s-a contaminat încă înainte de europarlamentare au înțeles că viața i-ar fi scos pe marginea șanțului. Și, brusc, au început să dea semne de repoziționare. Numai Klaus Iohannis și PNL o țin langa cu aceeași rețetă politică. Iar PNL-ul îi face voia pentru că este mort politic, pentru că n-are nici un fel de viziune și face pluta la guvernare și în Parlament, fără nici un semn că ar avea o busolă. Liberalii se supun orbește dorințelor președintelui, parcă turnate cu oțel beton în pantofii săi numărul 50.
Vezi ce calendar lejer au în martie politicienii
Din cele douăzeci de milioane de români (dintre care două milioane sunt numai pe hîrtie și sunt esențiale la toate calculele necesare victoriei lui Klaus Iohannis la tot soiul de scrutinuri), tot atîtea s-ar fi reorientat după alarma epidemiei cu coronavirus și s-ar fi mobilizat pentru o soluție. Din păcate, le lipsește conducătorul. Se adaptează cu repeziciune țări mai conservatoare, cu o influență covîrșitoare a credinței religioase în actul de guvernare. Și, cu toate acestea, sunt mai rapide în decizie decît țările libere și cu pretenții democratice. Iranul a eliberat 70.000 de deținuți dintr-un foc, urmînd să-i recheme dupa diminuarea pericolului, Israelul a închis granițele și a anunțat că orice persoană străină care intră trebuie să parcurgă o perioadă de carantină. Italia a intrat și ea treptat într-o carantină lipsită de convingere și a traversat momente de confuzie. Dar, oricît ar fi de agitați italienii, în două-trei zile, în ciuda faptului că au pierdut destul de mult timp, vor începe să gestioneze situația. Numai noi o bîlbîim pentru că președintele se dovedește o catastrofă de conducător. Absent, leneș, neinspirat și cel mai adesea figurant. Nu dă semnale, nu știe să mobilizeze autorități și să insufle încredere, nu este capabil să strîngă oameni în jurul său. Încăpățînarea cu care își urmează planul cu anticipatele nu face decît să ne arate ce caracter rigid, lipsit de abilitate și de experiență politică domină acum la Cotroceni. Singurul lucru pe care l-a făcut România, după ce a beneficiat de banii și de voturile celor plecați la muncă în străinătate, a fost să le ceară să nu se întoarcă în plină epidemie și să nu aducă virusul în familiile de acasă.
Cinismul acesta nu poate veni decît de la un prost!
Un lucru îmi rămîne neclar. A fost informat președintele de conducerile SRI și SIE (nu de cea a SPP-ului care îl escortează și face naveta la Sibiu!?) despre anvergura amenințării, despre situația din alte țări, despre măsurile pregătite de alte guverne, despre iminența pandemiei și despre posibilele consecințe ale acesteia asupra economiei mondiale și, implicit, a celei românești? Dacă președintele a fost informat și n-a citit sau n-a reacționat înseamnă că ne aflăm într-o situație pe care mă feresc să o definesc. Dar, dacă președintele României a fost informat de cele două servicii secrete importante și el nu a avut nici o idee și totuși n-a avut nici o reacție, înseamnă că ne aflăm tot în situația amintită mai sus.
Și pe care mă feresc să o calific!
Editorial de Cornel Nistorescu