Featured, Life

Iată ce averi, case și amante au avut foștii lideri comunişti

Ce averi, case si amante au avut fostii lideri comunişti Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu Dej şi Petru Groza s-au numărat printre cei mai bogaţi lideri comunişti şi se bucurau de beneficii la care puţini români puteau visa.

Ce averi au avut fostii lideri comunişti: Ana Pauker (1893, Codeşti, judeţul Vaslui – 1960, Bucureşti), prima femeie ministru de Externe din istoria României, a fost unul dintre cele mai influente şi extravagante personaje ale regimului comunist de la începutul anilor ’50. Chiar dacă nu purta bijuterii, ieşea în evidenţă prin ţinutele sale scumpe.

„Locuieşte în cartierul de lux «Parcul Filipescu», într-o vilă cu două etaje, cu ziduri înalte şi cu o grădină frumoasă. De asemenea, are o casă de odihnă pe malul lacului, la Snagov. Se îmbracă acum într-un stil cu care nu era obişnuită. Dispreţuieşte bijuteriile, dar a căzut pradă noului look, cumpărând lăzi de haine, cele mai multe costume gri şi negre şi rochii, fiecare la câte 400 de dolari piesa. Spre deosebire de ceilalţi lideri comunişti, ea poartă nestingherită hainele de lux, fie că se află la vreo întâlnire cu muncitoarele din fabrici, fie că participă la o sărbătoare a lui Octombrie roşu. Călătoreşte cu o limuzină, cu şofer, şi a prins pasiune pentru câinii săi cu pedigree. Ea este cea care se bate pentru destinele comuniştilor”, scria jurnalistul Seymor Freidin, în februarie 1948, un corespondent american în Balcani, care a cunoscut-o şi a intervievat-o pe Ana Pauker. În curtea casei din Parcul Filipescu au fost aduşi brazi crescuţi în pădurile din Sinaia, iar interiorul ei a fost împodobit cu tapiserii persane, picturi de mare valoare şi cu mobilier elegant. O altă casă de vacanţă a demnitarului comunist se afla în Predeal. „Ana Pauker, în timp ce se afla în vila sa din Predeal, a comandat cantităţi impresionante de carne pentru bucătăria sa. Există o lege în România care nterzice măcelărirea vitelor de către persoane private. Chiar şi aşa, Ana Pauker şi oaspeţii săi comunişti sunt serviţi cu cele ma fine cărnuri, pregătite şi aduse de măcelari locari”, arăta o notă informativă din 1951, păstrată în arhivele Radio Europa Liberă (RFE). Vila Anei Pauker de pe Şoseaua Kisseleff era păzită de trei santinele şi de un agent al Securităţii. De asemenea, prin faţa ei patrulau regulat ofiţeri de Securitate. Alte note informative despre Ana Pauker arătau că înainte de înlăturarea ei de la putere, în 1952, depozitase sume mari de valută în bănci din afara ţării. „Ana Pauker are la dispoziţia sa patru maşini, două personale şi două pentru gărzile sale de corp. Maşinile sale personale sunt un Ziss, de producţie sovietică, din 1947, verde, şi un Oldsmobile, din 1950. Maşinile din escorta sa erau două Dodge, negre, modele din 1950”, se arăta într-o altă notă confidenţială, din 1952, păstrată în arhivele RFE. Cinci şoferi i-au fost puşi la dispoziţe, unii fiind folosiţi şi ca gărzi de corp şi, de asemenea, ca şoferi pentru copiii ei. Ana Pauker avea proprul stilist, un fost model pe nume Pinzi, care percepea tarife exorbitante. De asemenea, a angajat oameni care să se ocupe de frizurile ei şi servitori care făceau cumpărăturile din magazinele rezervate liderilor comunişti. Un fost membru al Gărzii de Fier îi era amant, arătau unele mărturii din acea vreme. Viaţa de lux a lui Gheorghe Gheorghiu Dej Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901 – 1965), secretar general al PCR şi omul care a condus România până în 1965 era faimos pentru standardul său de viaţă ridicat. A fost căsătorit din 1926 până în 1933 cu Maria Alexe şi a avut două fiice, Vasilica şi Constanţa. După divorţ, Dej nu s-a mai căsătorit, iar viaţa sa de celibatar a dat naştere unor zvonuri legate de orientările sale sexuale. În paralel, au circulat bârfe despre numeroasele sale amanate rusoaice, detaşate de KGB la Bucureşti, scriau autorii unui raport cu titlul „Cine sunt ei? Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim secretar al Partidului Muncitoresc (Comunist) Român”. prezentat în 1958 Congresului Statelor Unite ale Americii. „Un bărbat divorţat şi tată a două fete răsfăţate, Gheorghiu-Dej avea în serviciile sale amante despre care se vorbeşte în numeroase ocazii în bârfele care circulă în România”, informau autorii raportului. Se îmbrăca la fel ca un „burghez”, purtând articole de vestimentaţie scumpe şi guler alb, îl descriau autorii raportului. Familia fostului muncitor în atelierele CFR locuia într-o vilă din Predeal, deţinută în trecut de inustriaşul Ion Gigurtu, arestat în 1950 şi mort în 1959 în închisoarea din Râmnicu Sărat. „Curtenii comunişti ai lu Dej trăiesc în casele fostei aristocraţii şi se păstrează în splendoare, în timp ce 16 milioane de români trăiesc în suferinţă îndelungată şi foame. Casele mai-marilor comunişti de pe Şoseaua Kisselef şi Parcul Jianu sunt bine păzite de poliţişti înarmaţi. Maşini luxoase americane şi ruseşti îi preiau pe servitorii lor în uniformă spre şi de la magazinele private. În timp ce milioane de oameni simpli se trezesc dimineaţa la 4 pentru a se aşeza la cozi la cele mai sărăcăcioase raţii de hrană, lăzi cu portocale de import şi cu ouă sunt descărcate în grădinile noilor comunişti bogaţi. Doar grangurii comunişti şi oaspeţii lor străini folosesc staţia modernă de cale ferată din Băneasa, cu covoarele ei roşii, pe care Carol a construit-o pentru folosinţa exclusivă a familiei regale. La recepţiile oficiale, Gheorghu-Dej şi oaspeţii săi de seamă stau separaţi în camere private, unde nimeni altcineva nu poate intra. Sunt serviţi cu caviar şi coniac franţuzesc. Comuniştii cu rang mai mc primesc aperitive şi ţuică”, dezvăluia jurnalistul american Richard O’Regan, în 1953. Petru Groza – nababul roşu Petru Groza (1884 – 1958) nu a fost membru al Partdului Comunst Român, însă a deţinut cea mai importantă funcţie în primul guvern comunist al României, instaurat în 1945, cea de preşedinte al Consiliului de Miniştri. Din 1952 a fost preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, funcţie asimilată celei de şef al statului, dar mai puţin importantă în contextul acelor vremuri. Datorită averii sale impresionante, demnitarul a fost numit „nababul marxist”. „Groza este orice altceva decât un proletar. E ceea ce sovieticii ar numi kulak – un fermier prosper. A fost între timp şi bancher, industriaş şi proprietar de hotel. Şi nu e membru al Partidului Comunist.

Este genul de om pe care sovieticii l-ar exila inevitabil în Siberia. Şi totuşi conduce un guvern  comunisti, era caracterizat Petru Groza, de marile ziare americane de la mijlocul anilor ’40. Una dintre vilele fostului avocat şi industriaş poate fi admirată în Deva. A fost construită de Petru Groza în anii 1920, la poalele Cetăţii, în parcul din centrul istoric al municipiului. Proiectantul ei a fost celebrul arhitect interbelic Horia Creangă, nepotul scriitorului Ion Creangă. Reşedinţa familiei Groza din Deva a considerată o construcţie de avangardă, reprezentativă pentru stilul cubist.

În apropierea Devei, la Băcia, familia demnitarului deţinea o moşie pe care acesta a dotat-o cu terenuri de tenis, marea sa pasiune. În Bucureştii anilor ’50, Groza era faimos pentru excentricitatea şi pentru vanitatea sa, deşi se apropia de vârsta de 70 de ani. Se mândrea cu aşa-zisa prietenie cu Stalin, cu relaţiile sale extraconjugale din care ar f avut mai mulţi copii şi cu sex-apealul său. „Groza joacă tenis circa două ore pe zi. Este adus cu un Buick 8, cu puţin înainte de ora 6 dimneaţa, de câteva ori pe săptămână pe terenurile private de din Piaţa Stalin. Aparent, nu îşi ia măsuri speciale de siguranţă. Un bărbat care probabil îi este gardă de corp circulă cu el, fie într-un automobil GIS, fie acompaniindu-l în Buick. Groza se arată bucuros atunci când oamenii se opresc să îl vadă… Casa lui se află la un sfert de oră de mers cu maşina de Lacul Stalin.

„Trăiesc bine. Întotdeauna am trăit bine. Mi-am croit calea cu abiltăţile mele şi am câştigat o mulţime de bani ca avocat. De ce nu? Nu a fost şi Stafford Cripps unul dintre cei mai bine plătiţi oameni din Anglia Socialstă. Eu, de exemplu, am această poartă de bronz făcută imediat după Primul Război Mondial, astfel că, vezi şi tu, nu sunt un nou îmbogăţit. A costat o mulţime de bani şi atunci”, relata Petru Groza unui oaspete, în 1953, care l-a descris apoi într-o notă informativă. Poarta de bronz a casei demnitarului comunist a fost deschisă de un paznic în uniformă, iar oaspeţii săi au fost invitaţi în locuinţa luxoasă. „Groza dă impresia că poate spune şi gândi ce-i place fără a se teme că va fi raportat. El poate, aparent să primească oaspeţi fără a-i fi puse întrebări”, relata autorul notei informative.

 

blank