Hai la masă!

Clar, Crăciunul nu vine niciodată fără ca toate femeile să fi făcut, cu temeinicie, curăţenie generală în casă. Se spală perdelele, se şterg geamurile, se bat covoarele, se pun lenjerii curate pe pat, se schimbă feţele de masă, într-un cuvânt, toată casa e împrospătată. Nu trebuie să întâmpinăm naşterea Mântuitorului decât cu casa şi sufletul curate. Apoi se pregătesc bucatele tradiţionale. Cu o săptămână înainte de Crăciun, gospodinele încep trebăluiala. Sunt atât de multe de făcut… Trebuie să pregătească sarmalele, caltaboşii, cârnaţii, toba, să topească untura şi să pună jumările la scurs. Asta dacă vorbim numai despre preparatele din carne de porc, dar masa de Crăciun se mai încarcă şi cu altele. Musai cozonac şi prăjituri şi, în ultimii ani, şi salată de boeuf. Aşa că, pe când Ajunul bate la uşă, masa din sufragerie se primeneşte cu cea mai bună faţă de masă, destinată acestei sărbători. Dacă are şi motive cu naşterea pruncului Iisus, e cum nu se poate mai bine. Dă bine un pic de roşu pe masă. Şerveţelele sunt asortate cu faţa de masă, iar tacâmurile şi paharele lucesc de cât sunt de curate. Pentru că nu toată lumea are, să fim obiectivi, un serviciu de argint în dotare. Dă o notă de sărbătoare o lumânare roşie sau portocalie pe masă, ca şi crenguţele de brad presărate ici, colo, dacă nu se fac alte ornamente mai sofisticate. De pe masă nu lipsesc fructele autohtone şi citricele, puse încă de la începutul petrecerii şi lăsate până la sfârşit. Dacă ele sunt diferit colorate, oferă mesenilor prilej de bucurie, plus că, printre cârnaţi şi fripturi, sunt răcăritoare. Pe platoul cu aperitive tronează, printre brânzeturi şi salam de la magazin, toba, costiţa, şunca, chiftelele, şoriciul, jambonul şi, în localităţile din Banat şi Maramureş, jumările. Alături se lăfăie salata de boeuf şi cea de vinete, făcută, preferabil, tot cu maioneză sau cu smântână. Piftia este şi ea la loc de cinste pe masă. Sarmalele se aduc după ce toate aceste delicatese au fost savurate şi, după caz, terminate de pe platou. Pentru încântarea ochiului, ele pot fi împachetate şi câte cinci în cuib, chiar dacă sunt făcute din acelaşi fel de umplutură, şi nu din mai multe – gâscă, viţel, ciupereci – cum ar fi indicat. Se spune că în ziua de Crăciun nu trebuie să lipsească de pe masă caltaboşul. Fie că e aşezat în bucăţele mici odată cu aperitivul, fie că e adus cald în faţa mesenilor, el este indispensabil la masa de Crăciun. Unii fac, pe lângă sarmale, şi ciorbă de perişoare, acrită cu zeamă de varză. Friptura şi cârnaţii de porc, pregătite la tavă sau pe grătar, întregesc tabloul unei mese tradiţionale reuşite. Apoi vin cozonacul şi prăjiturile. De regulă, pentru ziua de Crăciun, gospodinele pregătesc Albă ca Zăpada şi Televizor, ambele prăjituri cu cremă. E binevenită şi plăcinta de brânză cu stafide. Na, că am uitat băutura. Important: de ziua Naşterii Mântuitorului nu se pune ţuica pe masă înaintea bucatelor tradiţionale. Căci aduce sărăcie… Aşa spune poporul. Vinul poate să fie de două feluri, alb şi roşu, să nu lipsească, de asemenea, tăria, dar nici sucurile şi apa. În zona Apusenilor, ca şi în Mehedinţi, de pe masă nu lipseşte nici laptele. Şi obicieul a fost preluat şi la casele mari din capitală, pe principiul că toată lumea trebuie să bea ce îi place şi îi face bine. Ei, astea au fost produsele tradiţionale, dar cu toţii ştim că pe masă mai strecurăm şi altceva: rulouri cu brânză şi şuncă, ouă umplute, salată de heringi, ciuperci umplute sau salată de ciuperci cu usturoi, pui umplut şi alte delicatese. După inima omului…