Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ i-a adresat premierului Dacian Cioloş o scrisoare deschisă prin intermediul preşedintelui Simion Hăncescu.
Scrisoarea vine ca urmare a nemulţumirilor legate de banii alocaţi învăţământului pentru 2016. Vă prezentăm mai jos textul integral al scrisorii.
„SCRISOARE DESCHISĂ
Domnului Prim-Ministru al României, Dacian Cioloș
În urmă cu doar câteva zile afirmați că “Educația reprezintă o prioritate”, însă acest lucru nu se reflectă și în realitatea bugetară. Se pare că sensul cuvântului “prioritar” este înțeles diferit de guvernanți și de guvernați.
Mesajul dumneavoastră ascunde un subton îngrijorător în care Educația este unul dintre ministerele pierzătoare la distribuția bugetului, procentul de fonduri alocate fiind, așa cum se prefigurează din execuția bugetară pentru anul 2015, sub cel din anul bugetar precedent.
Nu am înțeles acest dublu mesaj, pentru că nu pot înțelege cum într-o perioadă în care principalele organisme financiare apreciază creșterea economică a României, Educația rămâne din nou printre codașe.
Un guvern tehnocrat ar fi trebuit să pună accent exact pe acest palier. Cum putem construi o Românie așa cum ne-o dorim, dacă nu avem bani de cercetare, de burse doctorale, de salarii pentru profesori și investiții în infrastructura precară din învățământ?
Cum putem avansa în ierarhiile internaționale universitare, când banii pentru tinerii cercetători ”sunt prioritari”, dar lipsesc cu desăvârșire?!
Cum putem atrage tinerii către studiu, profesorii către catedre, când principala lor grijă rămâne subzistența cotidiană?
N-am înțeles logica dumneavoastră și a guvernului pe care îl conduceți, așa cum nu am înțeles niciodată măsurile neoliberale care ascund prin cuvinte precum ”stabilitate”,”necesități” și ”echilibru”, politici de austeritate.
România trebuie să-și schimbe filozofia în ceea ce privește finanțarea Educației, acest domeniu are nevoie de o creștere constantă, sustenabilă, e adevărat, dar de o sporire a veniturilor și așa modeste, nu de experimente neoliberale care presupun costuri pentru viitoarele generații.
Ar fi fost un moment bun pentru ca Educația să primească o gură de oxigen, însă din nefericire, prioritățile dumneavoastra sunt, din câte se pare, întărirea instituțiilor de forță ale statului, ceea ce stârnește noi îngrijorări.
Să-i dai Educației bani doar pentru subzistență și să întărești instituțiile coercitive poate fi un semnal bun pentru un stat care se teme de o eventuală eșuare, nu pentru un stat care își dorește să facă pași în eliminarea inegalităților față de alte state europene.
În urma analizei proiectului Legii bugetului de stat pentru anul 2016 am constatat că nici anul viitor articolul 8 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 nu va fi respectat, iar Educația va primi doar 3,6% din Produsul Intern Brut, în condițiile în care anul 2015 se încheie, conform datelor estimative, cu un procent de 3,9% din Produsul Intern Brut.
Domnule prim-ministru, Dacian Cioloș, dacă într-adevăr susțineți cu tărie că Educația constituie o prioritate națională, atunci vă rog să vă asumați categoric și în mod public, o alocare progresivă a banilor în acest domeniu, și pe cât posibil mai accelerată, astfel încât să ajungem la ținta de 6% din PIB. Și nu uitați că în momentul de față media în U.E. a procentului din P.I.B. alocat educației este de 5,25%! Așa cum arată și cel mai recent raport al ONU, România “șovăie” atunci când vine vorba de creșterea investițiilor în Educație, în ciuda posibilităților economice pe care le are în momentul de față. Bine că vede O.N.U. acest lucru, iar cei care conduc această țară sunt orbi.
Ce înseamnă mai mulți bani pentru educație? Înseamnă să avem un sistem la standarde europene, dotări mai bune în unitățile de învățământ, salarii mai mari și formare profesională continuă pentru cadrele didactice. Elevii acestei țări cred că merită să învețe în spații școlare care să aibă autorizații sanitare și de la I.S.U., pentru a le fi protejată sănătatea fizică.
Motivarea personalului didactic este esențială pentru un act educațional de calitate, ceea ce va conduce la o mai bună pregătire a elevilor, a studenților și totodată la reducerea abandonului școlar. Fără cadre didactice pregătite și motivate, nu vom avea niciodată un sistem educațional performant!
Salariații din învățământ au sperat că, începând cu anul 2016, se va aplica o nouă lege de salarizare pentru sectorul bugetar, în vederea diminuării actualei inechități existente între salarizarea din învățământ si alte sectoare bugetare. Dar, așa cum stau lucrurile, aceasta nu mai este pe lista de priorități a Guvernului pe care-l conduceți. Bine că s-au triplat salariile înalților demnitari, de ceilalți bugetari de ce să vă mai intereseze. În mod normal ar trebui să tresăriți când se constată că salariile din învățământ sunt cu 54% mai mici decât cele din administrație și ordine publică, caz unic în Europa, domeniu care înregistrează oricum o inflație de angajați, comparativ cu învățământul care înregistrează o diminuare anuală a numărului de posturi.
Guvernul pe care îl reprezentați ar trebui să fie conştient că învăţământul este un domeniu strategic care are nevoie de alocări bugetare suplimentare, pentru că de acest domeniu depinde cum arată viitorul României.”