Instantanee istorice! Toate imaginile au fost distinse cu premiul Pulizer
Ce-a fost mai întâi?! Fapta ce rămâne în istorie sau fotografia?! E posibil ca dacă nu am fi avut un „martor” imprimat pe peliculă sau pe cardul de memorie să nu fi cunoscut omenirea întâmplările ce se petrec chiar în timp vieţii noastre, a tuturor?!
Anual, o imagine câştigă prestigiosul premiu Pulizer pentru fotografie. Doar urmărind imaginile îţi dai seama cât de mare şi de grea este informaţia care răzbate din fiecare poză. În ultimele trei decenii, fiecare dintre imaginile de mai jos au fost desemnate drept cea mai puternică fotografie a anului.
Împreună, acestea au miliarde de afişări şi vorbesc despre unele dintre cele mai mari tragedii ale lumii în care trăim, dar şi despre acele momente care ne dau speranţă.
Una dintre imagini ne impresionează în special pe noi, românii. Fotografia a fost realizată în timpul Revoluţiei de americanul David Turnley. Imaginea arată un bărbat zguduit de lacrimi în timp ce ridică două degete, semnul Victoriei, alături de alţi zeci de oameni… fericiţi! După trei ani, fratele fotografului premiat vine în România să afle povestea acestui bărbat. Îl găseşte şi acesta îi povesteşte ce s-a întâmplat. „Soţia sa era paralizată şi în ziua când a fost realizată poza el tocmai se întocea acasă, de la fabrică. Se gândea la soţie, era bucuros că scăpaseră de Ceauşescu. A văzut trecând, însă, un camion cu cadavrele celor împuşcaţi. De aceea plângea. Se gândea la persoanele care muriseră. Nu mai ştiu nimic de el, de la acea întâlnire. Era bucuros când i-am dat poza. Cred că aceasta e una din experienţele acelea care demonstrează că nimic nu e întâmplător”, scrie Peter Turnley, fratele lui David. Imaginea cu Avram Constantin, aşa cum îl cheamă pe bărbat, ilustrează cartea lui Peter, „Moments of revolution. Eastern Europe” (Momente ale revoluţiei. Europa de Est).
Cele 30 de fotografii, împreună, au ajuns astăzi la miliarde de afişări pe internet. Se pare că lumea nu vrea să uite!
1983, James Dickman, despre „viaţă şi moarte” în El Salvador
1984, Anthony Suau ia premiul Pulizer pentru o serie de fotografii care ilustrează efectele foametei din Etiopia.
1985, Stan Grossfeld – pentru o serie de imagini despre familiile din Etiopia.
1986, Tom Gralish, despre oamenii străzii din Philadelphia.
1987, Căderea dictatorului filipinez Ferdinand Marcos – Kim Komenich.
1988, Scott Shaw, pentru o imagine în care este ilustrată Jessica McClure, o fetiţă salvată după ce a căzut într-o fântână.
1989, Manny Crisostomo, despre viaţa de liceu din Detroit.
1990, David C. Turnley, despre revoluţiile din China şi Europa de Est.
1991 – Susţinători ai Congresului Naţional African omoară un om pentru că ar fi fost spion Zulu.
1992, John Kaplan, pentru o serie de fotografii despre stilul de viaţă dus de şapte tineri americani în vârstă de 21 de ani.
1993, Ken Geiger şi William Snyder, Olimpiada de la Barcelona.
1994, Kevin Carter. O fetiţă subnutrită din Sudan stă ghemuită pe jos în timp ce un vultur o urmăreşte de la distanţă.
1995, Carol Guzy, despre criza din Haiti.
1996, atentatul din Oklahoma City – Charles Porter.
1997, Annie Wells – un pompier salvează o fată de la înec.
1998, Clarence Williams despre viaţa copiilor care trăiesc alături de un părinte dependent de droguri sau de alcool.
1999, AP – O închisoare americană.
2000, echipa de la Rocky Mountain News, pentru o serie de imagini despre consecinţele unor schimburi de focuri de la un liceu din SUA.
2001, Alan Diaz – Un copil cubanez pe nume Elián Gonzalez este luat din casa unor rude din Miami de către agenţi federali.
2002 – echipa The New York Times, imagini din timpul atacurilor teroriste din SUA.
2003 – Don Bartletti despre călătoria periculoasă a tinerilor din America centrală către Statele Unite.
2004, Carolyn Cole, despre efectele războiului civil din Liberia.
2005 – Deanne Fitzmaurice a surprins în imagini eforturile unui spital din Oakland de a-l ajuta pe un băiat irakian rănit în urma unei explozii.
2006, Todd Heisler – pentru o privire „în spatele cortinei”, în timpul funerariilor unor soldaţi americani.
2007 – Renée C. Byer, pentru povestea unei mame şi a fiului său care pierde lupta cu cancerul.
2008 – Adrees Latif a surpins un cameraman rănit mortal în timpul unor demonstraţii pe străzile din Myanmar.
În 2009, Damon Winter, de la New York Times, ia premiul Pulizer pentru o serie de fotografii care îl ilustrează pe preşedintele Obama în timpul campaniei electorale.
2010 – Portretul unui tânăr american care se alătură Armatei în timpul războiului din Irak. Fotograf: Craig F. Walker.
Barbara Davidson a luat premiul în 2011 pentru o serie de imagini care prezentau povestea victimelor inocente prinse la mijloc între găştile mafiote rivale din Los Angeles.
2012 – Massoud Hossaini, de la AFP, a surprins-o pe Tarana Akbari, de 12 ani, urlând de groază la vederea urmărilor declanşării unei bombe suicidale. în Kabul
2013 – Echipa de la AP, condusă de Manu Brabo, a luat premiul pentru o serie de imagini care au arătat masacrul comis asupra civililor de către armată, în Siria. Aici un bărbat îşi plânge fiul împuşcat.