O firmă de pompe funebre vinde cosciuge şi calendare cu fete goale pe cosciuge

Lumea are, chiar şi la moment de îngropăciune, umor. Pe la noi, când e mortul pe năsălie, se fac, în şoaptă sau mai cu mâna la gură, glume deşănţate, se mai mănâncă, de sufletul răposatului, nişte gogoşi, se mai trage, tot aşa, de inimă albastră, un pahar, mai multe, cu vin. Uneori, la înmormântare – nu glumesc – se cântă mai dihai ca la nuntă. Ţara la cale se pune, musai, de mor de ciudă aleşii din Parlament, care mai au lipsuri şi nu prestează aidoma celor de la căpătâiul mortului. Dar, iote că nu suntem doar noi brânza din pateu, că îmi venise să zic altfel, dar nu pot să scriu cum îmi venise să zic. Nişte polonezi care produc sicrie au zis să facă, pentru înmormântările inerente, şi brelocuri – sau breloace? EBA, cum e, salvează-mă, că mă dau şefii afară că nu ştiu să editez perfect două fraze! – în formă de cosciuge, dar şi nişte calendare cu femei pe jumătate, sau pe trei sferturi, dezbrăcate. Şi, pe sistemul urcatului pe butoaie – vezi Anca Pandrea – polonezii au urcat divele – le au şi ei pe ale lor – pe sicrie. Taman bine pică la îngropăciune, când cumpără lumea amărâtă sicrie, şi calendarele cu muieri în sânii goi, care, fără pic de dubiu, pozează sexy şi provocator. Acuma, sincer, or vrea să fie atractive pentru cei care pleacă sau pentru cei care rămân? Firma de pompe funebre, „Lindner”, pe numele ei, a iscat şi mânia Bisericii Catolice, care spune că moartea şi morţii nu au legătură cu sexul şi oricine trebuie să respecte atât morţii, în special, cât şi moartea, în general. Producătorii de sicrie cred, însă, că îmbinarea de femei frumoase cu cosciuge frumoase este cheia succesului în afaceri, fie ele şi mortuare. N.M.