Showbiz, Stiri

Film cu Liviu şi cu Israela

Film cu Liviu şi cu Israela

blankAţi văzut filmul „Prizonierul libertăţii? Scenariu, regie, actori, nu ştiu să vă spun, ca să vă dau detalii ajutătoare… Pentru că… Nu, nu, n-aţi văzut filmul ăsta. Nu mai căutaţi printre amintiri, că nu e. Şi, asta pentru simplul motiv că el nu a fost încă turnat. Urmează. Nu, nu e din seria filmelor lui Nicolaescu, asta pentru că am tot vorbit despre el şi despre filmele lui în vremea din urmă. Noooo… E un film de n-a văzut Europa şi America la un loc. El ar trebui să reliefeze viaţa lui Liviu – în principal – şi a Israelei – în secundar. Cine sunt Liviu şi Israela? Păi cum să vă spun, că nu ştiu să fi făcut ceva notabil, remarcabil, admirabil, pentru care să îi luăm în vizor, în afară de a veni la televizor şi a se făli cu dragostea lor. Uşor, ca să nu spun de-a dreptul, că nu se cade, bizară. Ea are cu aproape 30 de ani mai mult ca el, are copii de vârsta lui şi mai are şi bani. Mulţi. Pe care nu ştiu cum i-a făcut, unde a avut, cum ar veni, carte de muncă, aşa cum are sau a avut tot omul. Cică ar fi fost dansatoare. Dar nu ştiu. Cum nu ştiu nici dacă Liviu a luat-o de nevastă, aşa mult mai în vârstă cum e, pentru banii ei. Cert este că, în ciuda diferenţei de vârstă, el o alintă copilul meu şi, pare că, dincolo de orice, chiar se iubesc. Să ne întoarcem, însă, la film, la „Prizonierul libertăţii”. Invitaţi la Măruţă, cei doi soţi, Liviu şi Israela, ai zice la fel de îndrăgostiţi ca în prima zi când au apărut la tv, şi-au exprimat disponibilitatea de a face, a se face, un film despre ei. Sau cu ei? Nu ştiu dacă ei, personal, vor juca rolurile vieţii lor. Nu ştiu nici dacă ei, cum ar veni, cu mâna lor, trudesc să scrie scenariile. Nu ştiu nici cine va regiza şi va produce acel film. Se pare că filmul, dacă se face, este un omagiu pentru Liviu, care a vrut să se facă actor la Paris, dar era ilegal şi nu s-a mai făcut. Povestea vieţii lui, după toate probabilităţile, ar fi transpusă în filmul despre care vorbim. A Israelei, în plan oarecum secund. Cei doi merg, probabil, pe principiul că fiecare viaţă e un roman şi fiecare roman ar trebui ecranizat. Deşi, ei o iau oarecum cu sfârşitul. Pare că întâi se face filmul, apoi se scrie romanul. Pentru munca de condeier la roman, mă bag şi eu. N.M.  

blank