România nu reuşeşte să stopeze exodul forţei de muncă în străinătate şi începe să-şi piardă din atractivitate pentru companiile străine, care găsesc, tot mai greu şi cu costuri tot mai mari, oameni calificaţi pe care să-i angajeze. ”Este o problemă de sistem!” atrag atenţia oamenii de afecri, însă perspectivele nu sunt deloc încurajatoare, pentru că ”nimeni nu vine din spate”.
Pentru prima dată din 2015, de când Consiliul Investitorilor Străni (FIC) realizează ”Indicele de Percepţie“, majoritatea respondenţilor spun că România nu mai este competitivă din punctul de vedere al disponibilităţii forţei de muncă calificate (53,4% în septembrie curent faţă 45% în martie).
În urmă cu doi ani, doar 25% dintre respondenţi acuzau probleme legate de lipsa forţei de muncă.
Având în vedere că, până acum, în faţa companiilor româneşti, firmele străine au avut – sau măcar păreau a avea – un acces mai bun la forţa de muncă, mai ales graţie nivelului de salarizare superior, situaţia este surprinzătoare.
”În ultima vreme, şi în zona companiilor străine înregistrăm o deteriorare a accesului la forţa de muncă adecvată, la forţa de muncă bine pregătită. Ceea ce, înainte, părea că este o problemă a companiilor cu capital românesc se extinde şi devine şi o problemă a companiilor cu capital străin, de fapt, o problemă a economiei în ansamblul ei“, comentează Daniel Anghel, vicepreşedinte al FIC.
”Cât am mers prin ţară cu fondul nostru de investiţii (Business Capital For Romania Opportunity Fund Cooperatief UA -n.r.), am întâlnit reprezentanţi ai diferitelor firme. Una dintre ele avea, de pildă, 800 de angajaţi electricieni. Dar cel cu care vorbeam îmi povestea că vârsta medie a angajaţilor săi a ajuns la 50 de ani. La 50-60 de ani, ei trebuie să urce pe stâlpi şi să facă reparaţii. Sunt domenii în care forţa de muncă îmbătrâneşte şi nimeni nu vine din spate. Lipsa forţei de muncă va deveni dramatică şi, pe viitor, va reprezenta o problemă de sistem. Pentru forţa de muncă necalificată, problema va mai fi pe ici, pe colo, ameliorată prin majorări de salarii. Pentru cea calificată, va fi din ce în ce mai greu“, atenţionează Florin Pogonaru preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
Potrivit datelor publicate miercuri de INS, 200.000 de oameni au dispărut din rândul populaţiei ocupate, doar în prima jumătate a acestui an – cel mai probabil, au plecat în străinătate. Vrând-nevrând, ajungem la salarii.
”Nu putem plăti salarii ca în Italia sau Franţa, pentru că productivitatea în România nu este cea din străinătate, nu că patronul este zgârcit. Pe de altă parte, administraţia noastră doar mimează interesul pentru învăţământul dual. Mai este ceva: noi îi pregătim, dar se întâmplă ca, de multe ori, să înveţe şi apoi să plece în străinătate. Şi atunci, efortul devine zadarnic“, adaugă Pogonaru.
Cristian Pârvan, preşedintele PIAROM (Patronatul Investitorilor Autohtoni) nu se arată prea mirat de această situaţie: ”La 10 octombrie 2017, numărul de meserii necalificate pe segmentul 18-30 de ani era mai mare decât numărul calificaţilor. Pe segmentul de peste 50 de ani, numărul calificaţilor era mai mare decât cel al necalificaţilor. În zona muncitorilor calificaţi pe maşini cu comandă numerică, 75% aveau peste 50 de ani şi doar 2% până în 30 de ani, ceea ce arată că nimic nu vine din spate“.
”Din nefericire, nu reuşim să determinăm oamenii să se califice,” adaugă Pârvan. ”În plus, trebuie să vorbim şi despre ce calificări avem nevoie. Dacă rămânem o ţară de fabrici de cablaje, de call-center-uri, da. Şi aici este nevoie de calificare, dar de o calificare minimă.”
GINDUL .RO