Actualitate, Stiri

Există extratereştrii! Uite care sunt doveziile oamenilor de ştiinţă!

Cercetătorii au descoperit că sunt foarte aproape de noi!

extraterestru

Totul a început în noiembrie 1967, Jocelyn Bell Burnell si Antony Hewish au descoperit o sursa destul de ciudata pe cer, care trimitea un semnal radio o data la fiecare 1.33 de secunde, cu o regularitate remarcabila. Pentru un timp, sursa a fost poreclita, mai in gluma sau mai in serios, “LGM-1” – prescurtarea de la “little green men”, adica “omuletii verzi”. Mai apoi, oamenii de stiinta si-au dat seama ca acest semnal venea de fapt de la un obiect astronomic numit pulsar.

extracoverint

Pulsarii sunt un tip special de stele neutronice – sfere extrem de compacte de neutroni care pot fi produse din miezul dens al unei stele masive, dupa ce restul acestei stele explodeaza ca supernova, asa cum am descris in episodul anterior. Pulsarii sunt speciali pentru ca, spre deosebire de alte stele neutronice, ei emit un fascicul de particule foarte energetice din polii lor magnetici. Pulsarii se rotesc, astfel ca directia fasciculelor emise se schimba constant de-a lungul unui con, actionand ca un fel de far astronomic. Pentru unii pulsari, fasciculul indica periodic spre Pamant si poate fi detectat ca un semnal radio. Timpul scurs intre semnale difera de la pulsar la pulsar. Acest interval poate fi foarte scurt, pana la o miime de secunda, si semnalele se repeta cu o precizie care o poate depasi pe cea a unui ceas atomic.

Asadar, oarecum dezamagitor, semnalele radio periodice descoperite in 1967 s-au dovedit a nu fi fost trimise de “omuleti verzi”. Dar stelele produc elementele chimice necesare pentru existenta vietii peste tot in Univers; cu atat de multe miliarde de stele doar in galaxia noastra, si atat de multe miliarde de galaxii in cosmos, nu este oare foarte probabil ca totusi sa existe forme de viata extraterestre? Citandu-l pe Carl Sagan, “altfel, Universul ar parea o uriasa risipa de spatiu”.

images

Astronomul Frank Drake a propus o ecuatie bine cunoscuta, care descrie probabilitatea de a gasi viata pe alte planete in Calea Lactee. Drake a intrebat: cate stele sunt in galaxia noastra? Dintre acestea, cate stele au planete si cate planete se invart in medie in jurul aceleiasi stele? Dintre aceste planete, cate au o suprafata solida, din roca? Cate sunt intr-o “zona locuibila”, nu atat de aproape de stea incat sa se evaporeze toata apa, si nici prea departe, unde apa ar ingheta? Dintre planetele stancoase unde temperaturile permit existenta apei lichide, pe cat de multe se dezvolta forme simple de viata, cum ar fi bacteriile? Dintre planetele unde evolueaza bacterii, pe cat de multe se dezvolta viata mult mai complexa? Pe cat de multe se dezvolta inteligenta? Cat de multe civilizatii inteligente dezvolta capacitatea de a comunica, de exemplu prin trimiterea de semnale radio? Si, in cele din urma, care este durata de viata tipica a unei astfel de civilizatii, inainte ca ea sa fie distrusa de calamitati naturale sau provocate de sine – adica, daca o astfel de civilizatie extraterestra a existat vreodata, care este sansa ca ea sa mai fie in viata astazi?

Toate aceste intrebari sunt interesante. Unele fac parte mai mult din domeniul biologiei, psihologiei sau filozofiei. Dar, recent, astrofizicienii au facut progrese importante spre a raspunde la primele cateva dintre punctele lui Drake. Se estimeaza ca sunt 300 de miliarde de stele in Calea Lactee si multe dintre acestea au planete. Prima planeta descoperita vreodata se afla, de fapt, in jurul unui pulsar. Oamenii de stiinta si-au dat seama ca aceasta planeta era acolo pentru ca ea afecta intervalele de timp dintre semnalele radio primite de la pulsar. De atunci, mai multe metode au fost inventate si folosite pentru a cauta planete in jurul altor stele.

PIA16889_hires

Unele dintre aceste metode folosesc a treia lege a lui Newton: principiul actiunii si reactiunii. Planeta actioneaza asupra stelei in jurul careia se invarte, cu aceeasi forta cu care steaua atrage planeta, mentinand-o pe orbita. Steaua este in general destul de mare, astfel ca forta din partea planetei o misca doar foarte, foarte putin, dar cu aparate moderne, aceasta miscare poate fi detectata, ca o schimbare a pozitiei sau mai ales a vitezei stelei respective. Cu cat mai mare este planeta, si cu cat este mai aproape de stea, cu atat mai mult se misca steaua, si cu atat mai usor poate fi detectata aceasta miscare. Asadar, in primii ani de cautari, astronomii au descoperit o multime de ciudatenii: planete mai mari decat Jupiter situate mai aproape de steaua lor decat Mercur fata de Soarele nostru.

Acest lucru i-a facut pe astronomi sa se intrebe o vreme daca sistemul nostru solar nu este cumva special sau atipic. Dar, recent, misiunea Kepler lansata de NASA a efectuat un studiu mult mai precis, folosind asa-numita tehnica a eclipsei. Telescopul spatial Kepler a monitorizat luminozitatea a 150.000 de stele din galaxia noastra timp de mai multi ani. Atunci cand o planeta trece prin fata unei stele, umbreste o mica parte din suprafata stelei din punctul nostru de vedere si astfel luminozitatea stelei scade pentru o perioada scurta de timp. Folosind aceasta metoda, Kepler a cautat planete in jurul altor stele si a gasit multi “Jupiteri”, dar si multe planete cu o marime asemanatoare Terrei.

Conform celor mai recente estimari, Kepler a descoperit ca cel putin o stea din sase gazduieste o planeta de marimea Pamantului. Aproximativ o treime dintre planetele descoperite de Kepler in primul an fac parte din sisteme planetare, cu doua sau mai multe planete in jurul aceleiasi stele. Numarul de planete din galaxia noastra este cel putin la fel de mare ca si numarul de stele! Desi cele mai multe planete descoperite de Kepler sunt inca prea aproape de stelele lor pentru a avea apa in stare lichida, exista cateva exemple remarcabile de alte lumi care sunt destul de similare cu a noastra. Un sistem de 5 planete a fost detectat in jurul stelei Kepler-62. Doua dintre cele cinci planete sunt in zona locuibila, unde apa poate exista in forma lichida. Una dintre aceste planete este cu numai 40%, iar cealalta cu 60% mai mare decat Pamantul. Kepler-69, o stea asemanatoare soarelui, de asemenea gazduieste doua planete – una dintre ele este cu doar 70% mai mare decat dimensiunea Pamantului, si se afla in zona locuibila, avand un “an” care dureaza 242 zile, aproape la fel de lung ca si perioada de revolutie a planetei noastre vecine, Venus, in jurul Soarelui.

ultimul-cover-mic

Se pare, asadar, ca Pamantul are multi frati in galaxia noastra, unde sunt indeplinite conditiile pentru ca viata sa se dezvolte – deci este foarte probabil sa existe viata simpla, cum ar fi bacteriile, in alte colturi ale Caii Lactee! In ceea ce priveste formele de viata mai complexe, este foarte dificil de tras concluzii. Ne este deja foarte greu sa identificam si sa intelegem nivelul de inteligenta al altor specii aici, pe Pamant. Poate ca ar trebui intai sa invatam sa comunicam cu balene, elefanti, caracatite, papagali, delfini, porci, si cimpanzei, considerate printre cele mai inteligente animale de pe planeta noastra, inainte sa ne punem intrebari despre inteligenta extraterestra.

 

 

blank