De curând Henry Kissinger, omul care a influenţat istoria de după război mai mult decât oricine altcineva, a dat un interviu în Der Spiegel, în care sublinia că este nevoie urgentă de o nouă ordine mondială, dar că realizarea acestui proiect va fi lungă şi complicată.
„Nu există reguli universal acceptate” afirmă Kissinger. „Există punctul de vedere chinez, cel islamic, cel vestic şi, într-o oarecare măsură, cel rus. Iar acestea nu sunt întotdeauna compatibile”.
Kissinger este, fără îndoială, un mare strateg, deşi scopurile ultime ale strategiei sale au fost deseori puse sub semnul întrebării de către analişti. Fraza de mai sus, deşi pare o banalitate, are darul de a distruge valori şi principii, cu ajutorul relativizării. Odată plantată ca bază de plecare a discuţiei, justifică minunat doza de realpolitik servită imediat.
„Europa şi America nu înţeleg impactul acestor evenimente, începând cu negocierile relaţiilor economice ale Ucrainei cu Uniunea Europeană şi continuând cu demonstraţiile din Kiev”. „Toate acestea”, consideră eminenţa cenuşie a multor administraţii americane, „precum şi impactul lor, ar fi trebuit să devină subiectul unui dialog cu Rusia”.
În opinia sa, introducerea de noi sancţiuni împotriva Rusiei ar fi o greşeală, scrie obiectiv.info.
„Trebuie să ţinem minte că Rusia este o parte importantă a sistemului internaţional, astfel că este folositoare în rezolvarea multor crize diverse, de exemplu în cea a proliferării nucleare a Iranului şi Siriei „.
Cu cinismul care-l caracterizează, Kissinger mai sfătuieşte Ucraina să nu spere că va deveni membră NATO în viitorul apropiat, deoarece Alianţa nu va vota niciodată unanim în favoarea includerii Ucrainei.