Două românce au fost nominalizate în topul Massachusetts Institute of Technology (MIT) „35 under 35”, dedicat tinerilor inovatori şi dezvoltatori ai tehnologiei cu vârsta de până în 35 de ani.

Cine sunt cele două românce intrate în top-ul inventatorilor sub 35 de ani. Astfel, una dintre cele mai celebre universităţi din lume recunoaşte inovaţia Marianei Popescu în dezvoltarea structurilor cu amprente ecologice minime, construite în timp record şi la un cost redus, conform site-ului technologyreview.com.

Românce intrate în top-ul inventatorilor sub 35 de ani

Concret, Mariana Popescu, de profesie arhitect, a dezvoltat un proces şi o serie de instrumente computaţionale capabile să transforme tricotajele în cofraje sau matriţe complexe pentru realizarea de structuri din beton. Inovaţia ei face posibilă realizarea mai rapidă de planuri de construcţie personalizate, cu o amprentă de carbon redusă.

Două românce au fost nominalizate în topul Massachusetts Institute of Technology

„Dacă chiar vrei să construieşti nişte structuri bune, care să folosească mai puţine materiale, ajungi la nişte geometrii complicate, de multe ori dublu-curbate sau care au alte trăsături ce sunt dificil de obţinut în matriţe”, a explicat Mariana Popescu.

Metoda tradiţională folosită în construcţii, ce constă în aplicarea de elemente din lemn sau spumă poliuretanică pe un eşafodaj greu pentru a obţine matriţe sau cofraje în care apoi se toarnă beton, durează luni de zile şi limitează mult formele ce pot fi folosite. Dar dacă te uiţi la un pulover, susţine Mariana Popescu, înţelegi că materialele textile sunt perfecte pentru a fi găurite şi pliate în orice fel, putând fi obţinute forme 3D complicate, foarte căutate de către arhitecţii moderni.

Mariana Popescu a realizat un program de calculator care transformă în mod automat o schiţă arhitecturală într-o matriţă textilă ce poate fi tricotată de maşini industriale de tricotaj în câteva ore. Matriţa rezultată este foarte uşoară şi flexibilă. De asemenea, Popescu şi echipa cu care lucrează a creat şi un sistem ce foloseşte cabluri din oţel pentru a menţine matriţa în poziţia optimă în timp ce se toarnă beton.

Inovaţia Marianei Popescu este o metodă eficientă şi ecologică de a construi structuri complexe cu o amprentă ecologică minimă, în timp record şi cu costuri reduse. De asemenea, are potenţialul de a scurta perioada necesară pentru construcţia de structuri uşoare, rezistente, la preţuri reduse în zone precum taberele de refugiaţi, teatrele de operaţiuni militare şi regiunile afectate de dezastre naturale.

Din iunie 2015 Mariana Popescu şi-a început studiile doctorale în cadrul Block Research Group (BRG) la Institutul pentru Tehnologie în Arhitectură din cadrul Universităţii ETH din Zürich. Ea a primit titlul de doctor la 4 iunie 2019 după ce şi-a susţinut cu succes teza de doctorat cu titlul „KnitCrete: Stay-in-place knitted fabric formwork for complex concrete structures”.

Comisia de evaluare a tezei sale de doctorat a recomandat-o pe româncă pentru Medalia ETH pentru teze extraordinare.

Două românce au fost nominalizate în topul Massachusetts Institute of Technology

Raluca Ada Popa, de la Berkeley University, a schimbat modul în care este percepută securitatea informatică

Astfel, una dintre cele mai celebre universităţi din lume recunoaşte inovaţia Marianei Popescu în dezvoltarea structurilor cu amprente ecologice minime, construite în timp record şi la un cost redus, conform site-ului technologyreview.com.

Citeste si...  Acuzatorul lui Traian Berbeceanu, cercetat sub control judiciar

Concret, Mariana Popescu, de profesie arhitect, a dezvoltat un proces şi o serie de instrumente computaţionale capabile să transforme tricotajele în cofraje sau matriţe complexe pentru realizarea de structuri din beton. Inovaţia ei face posibilă realizarea mai rapidă de planuri de construcţie personalizate, cu o amprentă de carbon redusă.

„Dacă chiar vrei să construieşti nişte structuri bune, care să folosească mai puţine materiale, ajungi la nişte geometrii complicate, de multe ori dublu-curbate sau care au alte trăsături ce sunt dificil de obţinut în matriţe”, a explicat Mariana Popescu.

Metoda tradiţională folosită în construcţii, ce constă în aplicarea de elemente din lemn sau spumă poliuretanică pe un eşafodaj greu pentru a obţine matriţe sau cofraje în care apoi se toarnă beton, durează luni de zile şi limitează mult formele ce pot fi folosite. Dar dacă te uiţi la un pulover, susţine Mariana Popescu, înţelegi că materialele textile sunt perfecte pentru a fi găurite şi pliate în orice fel, putând fi obţinute forme 3D complicate, foarte căutate de către arhitecţii moderni.

Mariana Popescu a realizat un program de calculator care transformă în mod automat o schiţă arhitecturală într-o matriţă textilă ce poate fi tricotată de maşini industriale de tricotaj în câteva ore. Matriţa rezultată este foarte uşoară şi flexibilă. De asemenea, Popescu şi echipa cu care lucrează a creat şi un sistem ce foloseşte cabluri din oţel pentru a menţine matriţa în poziţia optimă în timp ce se toarnă beton.

Inovaţia Marianei Popescu este o metodă eficientă şi ecologică de a construi structuri complexe cu o amprentă ecologică minimă, în timp record şi cu costuri reduse. De asemenea, are potenţialul de a scurta perioada necesară pentru construcţia de structuri uşoare, rezistente, la preţuri reduse în zone precum taberele de refugiaţi, teatrele de operaţiuni militare şi regiunile afectate de dezastre naturale.

românce intrate în top-ul inventatorilor sub 35 de ani

Din iunie 2015 Mariana Popescu şi-a început studiile doctorale în cadrul Block Research Group (BRG) la Institutul pentru Tehnologie în Arhitectură din cadrul Universităţii ETH din Zürich. Ea a primit titlul de doctor la 4 iunie 2019 după ce şi-a susţinut cu succes teza de doctorat cu titlul „KnitCrete: Stay-in-place knitted fabric formwork for complex concrete structures”.

Comisia de evaluare a tezei sale de doctorat a recomandat-o pe româncă pentru Medalia ETH pentru teze extraordinare.

Raluca Ada Popa, de la Berkeley University, a schimbat modul în care este percepută securitatea informatică

Sistemele sale de criptare lucrează cu o gamă largă de aplicații și oferă un nivel de protecție pe care firewall-ul nu o poate oferi: chiar dacă atacatorii intră într-un sistem informatic, aceștia nu au cum să descifreze datele.

Raluca Ada Popa spune că tehnicile ei permit sistemelor informatice să funcționeze ca și cum „ar fi fost legate de ochi”. Ele sunt capabile să lucreze cu datele fără a le „vedea” efectiv – ceea ce deschide câmpul de securitate cibernetică pentru o serie de noi aplicații.

O inovatie mai recentă a ei, „Helen”, poate fi folosita de spitale pentru a partaja informațiile din fișa medicală a unui pacient fară a compromite confidențialitatea acestora.

Un alt sistem, „Opaque”, asigură sistemele hardware împotriva software-ului potențial compromis și este acum utilizat de companii precum IBM.