Știu că în unele profesii orice greșeală are consecințe dramatice, uneori fatale. Știu că în chirurgie rareori poți repara ceea ce ai greșit și mai știu că greșeala este omenească. Însă nu pot concepe ca atunci când ai în mână vieți omenești, să fii indolent sau să te apuce vreo “dumnezeire” din aia care să ducă aroganța la paroxism. Să te scalzi în autosuficiența cunoașterii și să nu mai fii atent la nimic. În plus, ca medic, ar trebui să știi că instinctul unei mame îți poate fi, deseori, de mare ajutor. Ascult-o naibii și pe mama aia îngrijorată. Nu de nebuna face așa. Își cunoaște bine puiul și simte/știe când e ceva în neregulă cu el. Copilașul decedat sâmbătă noaptea la Sanador putea fi bine-merci astăzi, dacă cineva ar fi fost mai atent la semnele pe care corpul lui mic le dădea. Cel puțin asta cred eu. Nu sunt medic, dar am trecut, în viață prin diverse situații și pot înțelege multe. Unele lucruri, însă, par de neînțeles. Frate, nu era operație pe cord deschis. Când un pacient nu se trezește total vreme de opt ore, așa cum susțin părinții micuțului, este clar că ceva nu este în regulă. Ce-i drept, au venit, spun părinții, să-l vadă pe Ștefănuț, puiul care a murit la doar câteva ore după ce a fost operat la spitalul privat din Capitală, mai multe cadre medicale și toate au zis că e în regulă. Teoretic, un copil sănătos tun, a încetat din viață după o intervenție chirurgicală relativ banală, de rutină. Băiețeii se nasc cu testiculele în abdomen, iar acestea coboară în scrot după naștere, în primele zile/luni de viață. Dacă rămân în abdomen, riscă un cancer, pentru că temperatura acolo este mai ridicată decât în scrot. Practic, intervenția chirurgicală nu era pentru o afecțiune amenințătoare de viață, nu a fost în urgență, pe nepusă masă, ci a fost programată. Dacă cineva i-ar fi făcut o banală ecografie, hemoragia care a curmat destinul copilului poate ar fi putut fi oprită. Poate l-ar fi dus în sală, l-ar fi deschis iarăși și ar fi rezolvat problema. Dumnezeu știe adevărul și, în curând, îl vor afla și părinții micuțului, când se va finaliza ancheta. Însă nimeni și nimic nu le mai poate aduce puiul înapoi. Poate își fac procese de conștiință că au ales un spital privat. Însă, în acel moment, au considerat că fac ceea ce e mai bine pentru puiul lor. Și nu pe bani puțini. 11500 de lei este nota de plată. Așa au crezut ei că îl feresc de infecții intraspitalicești, că va avea confort și va fi bine îngrijit. Poate a fost. Poate așa știu sau atâta pot anumiți medici. Nu este vina Sanador. Vina este individuală. Nu spitalul a operat, ci un anumit medic, unul cu drept de liberă practică și care lucrează, înțeleg, și într-un spital de stat și la vreo 2-3 private. Nici nu ar avea cum să nu fie hârșâit, plicitisit și obosit un medic cu atâtea job-uri. Acum s-au mărit salariile medicilor, plicurile, slavă Domnului, nu au dispărut, de ce mai este nevoie să se forțeze din toți rărunchii și să aibă atâtea job-uri? Mă rog, este problema lui. Însă când lucrurile o iau razna și mor oameni, devine și problema noastră. La revedere, Ștefănuț! La revedere, puiule de om, cu zbor curmat, care nici nu ai apucat bine să trăiești și te-ai făcut înger! Fii convins că se va face dreptate!

Citeste si...  Când este timpul pentru încă un copil?