După ce alianța aflată la guvernare va fi ejectată de la Palatul Victoria, poate chiar acum, cu ocazia supunerii la vot pentru a doua oară a legii bugetului, Klaus Iohannis, îndeplinindu-și prerogativele constituționale, bucuros nevoie mare, va mușca mărul otrăvit și va desemna un premier. Acesta va trebui să formeze noul Executiv și să treacă prin Parlament un nou program de guvernare. Cum va arăta noul Cabinet? Cine îl va conduce Guvernul?

Primul element care trebuie avut în vedere într-o analiză menită să anticipeze acest eveniment este că, date fiind circumstanțele participării României la conducerea rotativă a Uniunii Europene, nimeni nu este interesat ca Guvernul să fie înlocuit înainte de sfârșitul lunii iunie. Prin urmare, schimbarea de ștafetă va fi bătută în cuie, indiferent când începe procesul, abia în plină vară. În al doilea rând, trebuie reținut faptul că o caracteristică esențială a noului Cabinet va fi aceea că el urmează să fie expresia frontului anti-PSD. A întregului front. Nu doar a PNL, încuscrit eventual cu noua alianță USR-PLUS. Pentru a fi obținut, e drept, scremut, numărul necesar de voturi în Parlament, în mod direct sau indirect, la alcătuirea viitorului Executiv trebuie să participe și PMP și Pro-România și UDMR. Sub aspect ideologic, va fi un ghiveci. Dar și din punct de vedere tactic și strategic. Deosebirile dintre partidele care compun frontul anti-PSD sunt deosebit de pronunțate. Tocmai de aceea nu există o unitate a opoziției.

Primul scenariu pe care Klaus Iohannis îl va lua în calcul va fi, tocmai din motivele arătate mai sus, un premier neutru. O persoană care, cel puțin aparent, are calitățile necesare pentru a face față acestei misiuni, în care președintele are încredere și care, în mod obligatoriu, ar trebui să se situeze, dacă nu deasupra partidelor, oricum în afara acestora. Greu de identificat, dacă nu cumva imposibil, un asemenea profil de premier. Cu atât mai mult cu cât așa-zișii tehnocrați au fost utilizați în Guvernul Cioloș și, disipându-se în diferite partide politice, au încetat să mai fie, chiar și cu numele, tehnocrați.

Să admitem însă că președintele Klaus Iohannis va dibui, prin Academie sau pe altundeva, un asemenea candidat. Acesta va trebui să fie acceptat de toate partidele din opoziție. Inclusiv de PMP. Partid care are la dispoziție oricând, așa cum de altfel a și anunțat, un candidat de premier. În persoana lui Traian Băsescu. Dar care se plasează la polul opus profilului de tehnocrat, care reprezintă prima opțiune a lui Klaus Iohannis. Admițând că va fi identifcată pesoana, ea va trebuie să negocieze pe rând cu toate partidele politice și va avea fie posibilitatea formării unei echipe din reprezentanți desemnați ai acestora, fie va fi silit să identifice înalți funcționari neînregimentați politic, pe care să-i numească tehnocrați și, împreună cu aceștia, să formeze echipa. Ce va convinge însă partidele politice să susțină o asemenea formulă de Guvern tehnocrat? Doar introducerea unor părți esențiale din propriile programe în programul de guvernare. Numai că viziunile sunt contradictorii. Deci vor fi neceare compromisuri substanțiale. În schimbul acestora, noul premier va trebui să garanteze aducerea cu rapiditate a clientelei acestor partide în eșaloanele doi și trei ale puterii. Se va renunța astfel la principii, în schimbul cașcavalului.

După opinia mea, președintele nu va putea găsi un asemenea candidat de premier. Iar ipoteticulului candidat îi va fi cu neputință să formeze echipa dorită de frontul anti-PSD și să alcătuiască un program de guvernare, care să funcționeze la cel mai mic numitor comun. Să ținem cont de faptul că, mai mult ca niciodată, UDMR va funcționa în această ecuație ca un partid pendul de ceas. Pentru a susține noua formulă, va pune condiții pe care nu a putut să i le pună aianței PSD plus ALDE, care a deținut o majoritate de 60%. Iar condițiile puse de UDMR ar putea să aducă în tabăra PSD un consistent electorat naționalist. Și nu numai din Ardeal.

Una peste alta, Iohannis va trebui să opteze pentru un premier politic. Din perspectiva alegerilor, cel mai convenabil ar fi Dacian Cioloș. Desemnat ca premier, acesta va fi fi eliminat din cursa prezidențială. Numai că Cioloș este un nume compromis. Rămas în istorie cu apelativul de premier al „Guvernului Zero”. Președintele României i-a promis însă această poziție de premier lui Ludovic Orban. Ar trebui să se țină de cuvânt. Dar nu s-a ținut de cuvânt nici atunci când a optat pentru Cioloș, deși se angajase public în mai multe rânduri față de Cătălin Predoiu. Așa că angajamentul față de liderul liberal și încălcarea acestuia nu ar fi o problemă. Totuși, desemnându-l pe Orban, ar ieși cu un ușor avantaj. În sensul că, pentru moment, ar fideliza mai mult singurul partid politic care îl susține în cursa prezidențială. Această fidelizare a PNL poate însemna însă și o cursă. Dacă lucrurile merg rău, iar Guvernul politic are drept nucleu Partidul Național Liberal, atunci principala locomotivă electorală a lui Iohannis va fi decredibilizată chiar în pragul alegerilor prezidențiale.

Citeste si...  Raed Arafat vrea să interzică şi dispozitivele care încălzesc tutunul în spaţiile publice

Și, rând pe rând, prin excluderea diverselor variante, nu îi mai rămâne lui Iohannis decât un Guvern politic, condus de un personaj care nu joacă nici în tabăra liberală, nici în tabăra USR plus PLUS. Ar putea fi de la Pro România. Doar teoretic. Pentru că: 1). Ar fi absurd ca premierul să aibă tot sorginte pesedistă și 2). Rând pe rând, toți cei care ar putea candida pentru această poziție au fost discreditați și chiar demonizați de Klaus Iohannis, care i-a acuzat constant de rea guvernare.

Dar totuși Iohannis ar mai avea o variantă de a juca politic numirea unui premier. Traian Băsescu. Acesta, împreună cu partidul pe care susține, are disponibilitatea de a veni pe cai mari, dar nu și albi, la Palatul Victoria. Nu este nici cu unii, nici cu alții în meciul care se joacă între cele două tabere divergente ale frontului anti-PSD. În principiu, are disponibiitatea și experiența necesară de a ajunge la un consens și cu unii și cu alții.

Dar dincolo de desemnarea premierului și dincolo chiar și de elaborarea consensuală și trecerea prin Parlament a unui progam de guvernare, mai rămâne și problema guvernării în sine în acest an, între impactul celor două tururi de scrutin și în anul viitor, când avem localele și parlamentarele. Detaliile de mai sus sunt esențiale. Chiar și cu emoția colectivă care ar putea fi declanșată într-o direcție sau alta, prin iminenta plecare de la putere a PSD, prezența la vot la alegerile pentru Parlamentul European nu va depăși un procent de 30%. În aceste condiții, vor fi câștigătoare singurele partide care au rețea de activiști de primari și de consilieri în întreaga țară. Adică PSD și PNL. În proporții diferite. Probabil PSD va avea un scor mai bun cu cel puțin o treime în comparație cu PNL. Prin urmare, rezultatul europarlamentarelor va aduce multă umilință și deziluzie în interiorul frontului ani-PSD. În aceste circumstanțe, după un proces îndelungat de negocieri, după o naștere extrem de grea făcută cu forcepsul și poate sub anestezie totală, va apărea viitorul Guvern. Un Guvern numai bun de bumbăcit de dimineața până seara de către PSD și ALDE, care aparent vor fi în opoziție, dar în realitate vor rămâne la butoane în toate eșaloanele secunde ale administrației publice centrale și în cele mai multe dintre administrațiile publice locale.

Mult prea tâziu, președintele Klaus Iohannis va înțelege că a făcut o proastă afacere. La fel cum o proastă afacere a fost și Guvernul Cioloș, care i-a dat posibilitatea PSD-ului să se reîncarce electoral. Dar are Iohannis încotro, dacă PSD intenționează să se lase ejectat de la guvernare? Evident, nu. Pentru că a împins lucrurile prea departe. Atât de mult a acuzat această majoritate și Guvernul ei, încât acum nu se mai poate replia. Trebuie să meargă până la capăt. Iar cine va veni la putere, indiferent cine, nu va putea guverna cu bugetul PSD. Până când va fi elaborat și adoptat un nou buget, trece anul. Noii guvernanți sunt în aer. Vor trebui să gestioneze țara în 2019 cu bugetul din 2018. Șoc și groază!