Drăguşanu şi-a luat nasul la purtare: „costă bani să vorbeşti cu mine!”

Apărută din neant, pe vremea când Mircea Radu prezenta emisiunea „Din dragoste”, făcută mai apoi cunoscută publicului prin iubirile şi scandalurile în care a fost implicată, dar şi prin formele-i siliconate, atractive pentru mulţi fotbalişti şi şoferi de TIR, Bianca Drăguşanu, căci despre ea facem vorbire, şi-a luat, cum se spune în popor, nasul la purtare. După ce a fost făcută vedetă, divă, VIP, de presă, după ce – vina presei – aproape că a ridicat-o pe un piedestal, prin relatări continue despre ea, salubre şi insalubre, deopotrivă, după ce, cum ar veni, a început să prindă mămăliga aia coajă, Drăguşanu scoate acum ghearele, când e întrebată, de aceeaşi presă care a făcut-o mare, una, alta: „Nu vreau să mai vorbesc. Costă bani ca să vorbeşti cu mine!”. Hai, nu mă-nnebuni, Franz! Vrei bani, în stilu-ţi caracteristic, ca să deschizi gura? Nu mai ai alţi sponsori şi vrei de la presă? Te-ai ajuns? Te-ai emancipat? Te-ai văzut cu sacii în căruţă? Eşti mare? Vorbeşte lumea despre tine? Te recunosc bărbaţii pe stradă? Întoarce capul după tine câte un babalâc? Nu uita că, dacă ai toate astea, le ai datorită presei. Care te-a prezentat şi-n dungă în paginile ziarelor şi în emisiunile de la tv. Oare pentru că eşti deşteaptă şi ai făcut lucruri remarcabile? Oare pentru că eşti un model, un exemplu de urmat pentru copiii lumii? Presa te-a făcut, cum ar veni, om, presa te poate doborî. Dacă, fără să vrea, ţi-a tot pus cărămizi la zidul unei construcţii hidoase, pe care tu ţineai să ţi-o ridici neapărat, tot presa te poate pune, cu argumente, cu dovezi, la stâlpul infamiei. Să nu uiţi asta. Dacă acum, când crezi că eşti pe val, nu mai consideri de demnitatea ta, de rangul tău, de nasul tău, să răspunzi unor întrebări, la care altă dată te rugai tu de presă să răspunzi, să nu uiţi că, ce e val, ca valul trece. Că doar nu eşti Kafka sau Dostoievski, să laşi urmă după tine… Şi nici, vorba lui Mircea Badea, n-ai făcut chirurgie pe creier, ca să te amintească viitorimea. Nici vreo rachetă pe care s-o trimiţi pe Marte n-ai inventat. Te-ai dezbrăcat şi ai pozat goală sau aproape goală. Şi, da, ai uzurpat cu aşa zisul tău vedetism locul unor oameni cu adevărat valoroşi, care au făcut ceva în viaţa asta, care au ceva de spus, care sunt un model, dar care din bun simţ au stat în banca lor, nu au ieşit în faţă. Ce-ar fi să nu uităm de unde am plecat şi să ne mai ştim lungul nasului? Şi, uite acuma îmi vine ideea: ce-ar fi, dragi colegi din presă, să nu o mai băgaţi în seamă o vreme îndelungată pe Drăguşanu? Facă ce-o face! Şi numai dacă, prin forţe proprii, minte, mâini, reuşeşte să facă un lucru remarcabil, să o băgaţi în cerneală sau să o aruncaţi pe sticlă. Uite, chiar e un apel ăsta: fără Drăguşanu o vreme! O îndelungată vreme! Că poate lumea o mai vrea să citească şi să vadă şi altceva decât sex, scandal, frumuseţi contrafăcute. Iar dacă râiază după un titlu de ziar cu numele ei, să marce ea banul către presă. De ajuns cu vedetele de mucava! De ajuns! N.M.