Unul dintre cei mai mari iubitori ai artiştilor s-a stins din viaţă… Istoricul de artă şi curatorul Mihai Oroveanu, directorul Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC) din Capitală, a decedat, sâmbătă, la vârsta de 66 de ani, au declarat pentru Mediafax apropiaţi ai acestuia.
Potrivit surselor citate, Mihai Oroveanu era internat la un spital din Bucureşti, de luni, după ce a suferit un infarct.
Mihai Oroveanu, născut pe 20 septembrie 1946, la Bucureşti, a fost unul dintre cei mai cunoscuţi şi longevivi directori ai unei instituţii muzeale din România.
Istoric de artă, fotograf, curator şi colecţionar de artă el însuşi, Mihai Oroveanu a fost şi un bun cunoscător al artei internaţionale contemporane.
Mihai Oroveanu a studiat istoria artei la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. Curator de expoziţii la Oficiul Naţional pentru Documentare şi Expoziţii de Artă (1970 – 1980), ulterior fotograf profesionist, Mihai Oroveanu a avut contribuţii în mod constant în revistele Arta şi Secolul XX.
În 1990, Mihai Oroveanu a devenit director general al Oficiului Naţional pentru Documentare şi Expoziţii de Artă. Începând din anul 2001, Mihai Oroveanu a fost director general al Muzeului Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.
Mihai Oroveanu a organizat şi co-organizat numeroase expoziţii şi a scris mai multe cărţi de artă, între care volumele „Ateliere de artişti din Bucureşti”, „România Modernă. Documente fotografice 1859-1949 (Modern Romania. Photographic documents 1859-1949)” şi „Horia Bernea”.
Mihai Oroveanu era dezamăgit de lipsa de implicare în cultura românească a tututror puterilor politice, din 1989 încoace. Într-un interviu din 2009 în care vorbea despre proasta amplasare a MNAC, în spatele clădirii Parlamentului, se plângea că nu are voie să pună nici măcar un semn care să arate că acolo se află un muzeu. „Singura şansă a acestei clădiri infame era posibilitatea unei componente culturale importante, cum au toate parlamentele din lume. Am organizat mai uşor expoziţii în Capitoliul Senatului american. Principalul vinovat este o clasă politică analfabetă”, spunea Mihai Oroveanu.
A descoperit fotografia la opt ani, apoi a făcut rugby şi a studia Istoria Artei. Un om complex care iubea oamenii complecşi cum sunt artiştii. Îi ajuta şi îi promova, chiar dacă muzeul său nu avea bani. Avea o slăbiciune aparte pentru fotografi. Promova arta fotografică şi el însuşi avea în aşteptare zeci de expoziţii de fotografie.
Numai pentru celebrul fotograf de presă din Bucureşti, Ştefan Ioniţă – cunoscut drept Fane Jeg, a prefaţat patru albume de fotografie.
„În fotografia de presă numele lui Ştefan Ioniţă este asimilat cu o siluetă patetică purtătoare de aparat fotografic, siluetă care se deplasează cu felină febrilitate sau agresivitate de mistreţ, adaptându-se situaţiilor tensionate ale cotidianului. Un destin profesional format de discutabilele servituţi ale „mediei” actuale. Mereu agitat, Ştefan Ioniţă nu are timp să interpreteze sofisticat, să manipuleze imaginea. El se mărgineşte la mărturia crudă şi directă. Imaginea lui ofensează şi irită de multe ori. Vânător de expresii-limită şi nespecifice stări intermediare, Ioniţă se află în posesia unui material documentar sever pentru imaginea omului politic, pentru imaginea tragismului social, a prostului gust cotidian. Această stranie alternativă dovedeşte o expresionistă disponibilitate de asociere, un comentariu aparţinând unei literaturi de grafie socială.
Strânse într-un volum compact, iamginile contrastante se constituie într-un discurs mai puţin obişnuit publicului.
Este un comentariu de o tensiune amară, foarte personală şi foarte sinceră. Este adevărul lui, un adevăr parţial poate, dar în orice caz, un adevăr care va de de gândit. Şi oamenilor politici, şi oamenilor de rând, şi antropologilor, şi isoriei viitoare”. – Prefaţă la albumul „Eterna şi fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”.
Astfel privea arta Mihai Oroveanu, în special fotografia, neputând despărţi creatorul de opera sa.
În anul 2009, Mihai Oroveanu a fost invitat la „Arte marţiale”, o serie de dezbateri privind arta contemporană, organizată lunar la momentul respectiv de Institutul Cultural Român (ICR), sub coordonarea istoricului de artă Erwin Kessler
La momentul respectiv, Erwin Kessler spunea despre Mihai Oroveanu că „poate doar guvernatorul BNR îl egalează în ceea ce priveşte prezenţa neîntreruptă la cârma uneia dintre instituţiile reprezentative ale statului”.
„Crescut în lumea artei, altoit uneori (cu bastonul) chiar de către Pallady, s-a bucurat de-a lungul timpului de colaborarea şi de prietenia unora dintre cei mai de seamă artişti români. Istoric de artă, fotograf, curator şi colecţionar de artă el însuşi, Mihai Oroveanu este şi un bun cunoscător al artei internaţionale actuale, al mecanismelor ce guvernează scena artistică şi piaţa globală a vizualului, al sistemului muzeistic şi expoziţional ce susţine şi promovează temele, valorile şi cotele artiştilor actuali”, mai spunea la momentul respectiv Erwin Kessler despre Mihai Oroveanu.
A fost membru al unor jurii naţionale şi internaţionale ale unor concursuri de artă şi fotografie.
Mihai Oroveanu a fost căsătorit cu Anca Oroveanu, profesor la Universitatea Naţională de Artă Bucureşti, Facultatea Istoria şi Teoria Artei, şi director ştiinţific la New Europe College.
Dumnezeu să-L odihnească!