Meciul lui Dinamo, Liviu Bătineanu este șocat după moartea fotbalistului Patrick Ekeng, mai ales că este al doilea jucător care moare sub ochii săi. Liviu Bătineanu a acordat un amplu interviu celor de la Prosport în care spune că își reproșează multe lucruri, dar consideră că dacă totuși ar fi făcut masaj cardiac, tot ar fi fost acuzat că nu i-a lăsat pe cei de pe ambulanță să-și facă treaba. Vă prezentăm integral interviul acordat de Liviu Bătineanu colegilor de la Prosport.

Ce vă amintiţi din momentul în care Ekeng a căzut pe gazon?
L-am văzut căzând. Am intrat direct pe gazon, nu am mai aşteptat pe nimeni. Primul lucru care trebuie făcut este eliberarea căilor respiratorii…

Ce simptome avea?
El…clipea. Şi avea gura încleştată. În momentul ăla am făcut ce trebuia făcut. L-am întors pe o parte şi am încercat să-i eliberez căile respiratorii superioare. Apoi…M-a sunat multă lume. Nu pot să cuantific timpul. Nu ştiu ce s-a întâmplat în jurul meu. Ştiu doar că am zis „Ambulanţă!”. În momentul ăsta, el respira.

Avea puls…
Da, avea puls. Era puls. Nu pot să spun cât de regulat era, dar i-am simţit pulsul. A venit ambulanţa şi pentru că spitalul e aproape şi acolo se face tot…Pe ambulanţă se pot face manevre de resuscitare. În ambulanţă am început…(Sare de la o idee la alta) Acolo, începuse să aibă o respiraţie de alt tip…

Ce înseamnă asta?
Adică, e o respiraţie stertoroasă. Un fel de horcăit… Am început să-i fac masaj, dar am ajuns imediat (n.red. – la spital). Nu ştiu…S-a ajuns foarte repede sus. Îl aşteptau deja cu manevre de resuscitare. Tot manuală, dar bineînţeles şi câteva şocuri. Timp de o oră şi jumătate.

Sus aţi mai participat la manevre?
Am stat în sală. Acolo erau oameni specializaţi. Diagnosticul a fost de stop cardiorespirator. Acolo a intrat pe respiraţie asistată şi s-a făcut masaj cardiac. Cred că au participat cinci bărbaţi la masajul ăsta. Plus defibrilări electrice, plus perfuziile care se fac, cu adrenalină. Cu xilină.

Nu şi-a revenit în niciun moment?
A avut un moment în care am avut o speranţă. Timp de trei minute nu s-a mai făcut masaj. Avea puls. I se făcea şi ecografie abdominală prin care i se vedea cordul. (Se poticneşte) După trei minute, iar a început pulsul să se rărească, să intre în bradicardie. A continuat masajul. Părerea cardiologilor era că activitatea cardiacă, acel puls, era datorată adrenalinei. Intrase în acidoză. Acolo vorbeau toţi. Nu e o linişte în situaţiile de genul ăsta. E o agitaţie permanentă. Fiecare ştie ce are de făcut. Doctorii cereau adrenalină, xilină. Şoc, masaj, fă-mi ecografie. Tot, tot.

Puteţi localiza în timp aceste trei minute?
Spre final, înainte de a se constata decesul. S-a mai făcut masaj vreo 15 minute după aceea.
„Avea puls. Pe ce să-i fac masaj cardiac?”

Mă uitam la imaginile din Anglia, cu Muamba de la Bolton. El a rămas pe gazon. Nu l-au mişcat deloc. Credeţi că trebuia să începeţi defibrilarea pe gazon? Că nu trebuia urcat pe targă?
Există un protocol. După ce se întâmplă ceva, apar speculaţii. Dacă făceam aia sau aia. Există un protocol care trebuie urmat. Cei de pe ambulanţă trebuiau să preia absolut totul. În protocol scrie că dacă vine o unitate spitalicească, ambulanţă, se continuă resuscitarea până la un spital. Nu cred că s-a trecut peste vreun pas din protocol. Acum, nu ştiu….

Persistă o întrebare. De ce nu i s-a făcut masaj cardiac, acolo, pe gazon?
Pentru că respira şi avea puls. Pe ce să fac masaj cardiac? Avea puls. Stopul cardiac cred că s-a instalat în ambulanţă. Aproape de spital. S-a început masajul cardiac şi imediat am ajuns.

Aţi putut să dormiţi azi noapte?
Nu, nu. E cumplit. Nu se poate aşa ceva. E inuman că s-a întâmplat aşa ceva. Nu pot să cred. Nu pot să accept. Nu…Nu ştiu. Am 30 de ani în fotbal. S-a întâmplat odată, dar nu am fost prezent. După o săptămâna a decedat Neamţu cu un traumatism cranian.

Aţi fost acuzat de mama jucătorului că nu aţi fost acolo.
Da. Nu. (Uşor încurcat) Adică nu am fost…Pe drum, spre antrenament. Nu… În cantonament, pentru că era prima sau a doua zi de cantonament… Nu mai reţin. Deci treburile organizatorice, cu masa, cu astea, era antrenor Florin Marin…(Oftează) A trebuit să schimb masa, rămăsesem cu directorul hotelului şi apoi m-am dus spre stadion. Spre stadion mi s-a spus. Du-te la spital că s-a lovit Neamţu! Şi, am fost la spital…

Căutând pe internet, am găsit un articol din 2007. Aţi fost acuzat după o vizită medicală la INMS de către singurul specialist cardiolog de acolo că fotbaliştii nu fac examene amănunţite la inimă, în cabinetul lui. Aţi avut o ceartă.
Ştiu incidentul…

V-a spus atunci să nu ajungeţi să păţiţi ce aţi păţit cu Hîldan.
Da, da. Ştiu incidentul. Activitatea la INMS nu o organizăm noi. Acolo efectuăm vizita medicală. S-a decis…Pentru că erau doi medici. Unul care făcea cardiologie până a venit doamna doctor şi doamna doctor.

Doctorul care făcea nu era cardiolog.
Crede-mă, crezi că întreabă cineva: „Dă să văd dacă ai specializarea!”? Era doctorul care făcuse ani de zile cardiologia la toţi sportivii României. La loturile naţionale şi echipele de club. Pentru că erau foarte mulţi jucători…la doamna doctor era şi aparatura cealaltă. Era aparatura pentru probe de efort cu ajutorul studiului gazelor. Câţiva jucători. Nu au făcut toţi. Vreo trei patru au făcut în alt cabinet.

Doctorul Adriana Maria Marinescu spunea că lui Hîldan nu i s-a făcut niciodată o investigaţie serioasă la inimă.
Se pot studia fişele.

Aţi ameninţat-o că îi faceţi plângere la minister. I-aţi făcut?
Nu. S-a discutat cu directorul pentru că a început să ţipe. A avut un comportament foarte necivilizat. S-a discutat cu directorul şi asta a fost tot.

La următoarea vizită, jucătorii au fost consultaţi de ea?
Da, tot timpul la doamna doctor. Chiar suntem…ne respectăm. Am mers şi înainte, dar doar un grup.

Citeste si...  Vezi ce solicitări au trimis la CCR membrii Forumului judecătorilor

Colaborarea cu doctorul Marinescu este în regulă?
Da.

„Le dau minerale jucătorilor. Fără injecţii!”

Cât de complexă a fost examinarea cardiologică a lui Ekeng?
În momentul în care vin jucători de culoare, e o particularitate. Diferit faţă de rasa albă. Prin recomandarea doctorului cardiolog se face un eco-cord. Pe 12 ianuarie am făcut vizita, pe 14 am făcut acest eco-cord la o clinică specializată.

Ce clinică?
La Medas, e clinica aflată în colaborare cu Dinamo. Rezultatul a fost în regulă.

Ce diferă la jucătorii de culoare?
Prin studiu, s-a văzut că la EKG traseele lor au anumite valori. Cam la 90 la sută dintre jucătorii de culoare. Absolut toţi jucătorii de culoare pe care i-am avut au avut aceste modificări şi am făcut un eco-cord prin care încercam să depistăm dacă sunt modificări la nivelul cordului.

Aţi găsit vreo anomalie?
Nu. La absolut niciun jucător.

Ekeng a prezentat vreun simptom vreodată?
Crede-mă. După ce s-a întâmplat, am stat şi… Iartă-mă, mă uit la telefon, mă sună Gabi Torje…Am stat şi m-am gândit. Nu pot să afirm că a avut vreodată ceva. Stare de oboseală…De două zile stăteam în cantonament. Fiind final de sezon, nu le-am dat medicamente. Le-am dat doar susţinătoare de tip carbohidraţi. Hapurile ălea care sunt de dezhidratare înainte şi după antrenament.

Ce medicamente le daţi jucătorilor?
Vitamine, minerale. Nu sunt medicamente diferite. Susţinătoare.

Le faceţi injecţii?
Nu! Nu. Sub formă de băuturile pe care le beau ei. Prafuri care se dizolvă şi comprimate.


Am stat şi m-am gândit dacă a avut vreodată vreun simptom. Am vorbit şi cu antrenorul azi noapte. „Băi, pur şi simplu nu pot să înţeleg!”. Era într-o stare de sănătate aparent bună.

Analizele de sânge conţineau valori modificate?
Nu. Nu aveau valori modificate. Am şi dat foaia către cei de la IML.
„Întotdeauna îţi reproşezi lucruri”

Care fost ultima discuţie pe care aţi avut-o cu el?
Avusese la meciul cu Astra o contuzie. La coapsă, nimic special. L-am lăsat la alergare uşoară ziua de după, apoi s-a întors la antrenament. L-am întrebat cum e şi mi-a zis: „Ok, ca va!”.

Vă întorc la momentul tragediei. Ambulanţa avea difibrilator?
Nu pot să spun dacă a avut sau nu a avut. Nu ştiu ce se întâmpla în jurul meu. Îi făceam masaj cardiac şi apoi s-au deschis uşile. Nu ştiu dacă aveau…I-au pus electrozii în ambulanţă, i-au prins o branulă. Nu ştiu ce era, ser. Nu stai să vorbeşti cu nimeni. Am doar crâmpeie din cuvinte.

Credeţi că ar trebui schimbat ceva în regulamentul de intervenţie în cazurile din fotbal?
Procentajul de a fi salvat oamenii în situaţii de genul ăsta este foarte mic. Protocoalele trebuie făcute după o procedură care respectă nişte timpi clari. Cei care intervin trebuie să facă un training lunar, să nu piardă antrenamentul. Dacă nu faci, pierzi un timp. Dacă pierzi un timp, s-a greşit ceva.

S-au pierdut timpi aseară?
Nu…(Oftează) Nu ştiu. Echipajul de ambulanţă mi s-a părut mai speriat decât toţi cei din jur. Jur. Eu cred că ei trebuiau să fie primii, să mă arunce la o parte: „Gata! Stop!”.

De ce moare un fotbalist la 26 de ani? Doctorii sunt suspectaţi că dopează fotbaliştii.
Ştiu, se va spune că doctorul de Dinamo face, drege. Să vă spun ceva. Ştiinţa medicală este încă incompletă. Sunt foarte multe cazuri de deces în care nu se depistează cauza. Atunci se pune generic termenul de stop cardiorespirator. Moarte subită. Apare de la sugari până la bătrâni. Sunt cauze care nu pot fi depistate încă. Acum, făcându-se autopsia, probabil se va găsi ceva. Trebuie să treacă o cauză. După 30 de ani, cred că faptul acesta că se întâmplă la sportivi tineri…Ei sunt la limita dintre normal şi patologic. Sportul de performanţă îţi modifică complet toate sistemele.

Vreţi să spuneţi că sportivul merge pe o aţă subţire?
Exact. Cordul unui sportiv e modificat. La fondiştii de schi sunt şi 30 de bătăi pe minut. În mod normal, pulsul este între 60 şi 80. Cordul lor devine atât de puternic, ca un culturist care-şi dezvoltă inima. În timpul efortului, inima unui sportiv împinge o cantitate de sânge care are nevoie de 20 de bătăi la un om normal. Cordul lor e un cord mare. Se cheamă cord de sportiv. Apoi, intervin factori. Emoţionali, climaterici.

Care a fost primul lucru pe care l-aţi făcut când aţi ajuns acasă?
Nici n-am ajuns acasă. M-am dus la cantonament. Stăteam aşa şi mă gândeam. Sunt momente în care nu vrei să auzi pe nimeni şi să te trezeşti pentru un an.

Veţi schimba ceva în rutina dumneavoastră de doctor după acest deces?
Nu mă mai pot apuca de nimic în momentul ăsta. Mi se pare că nu mai sunt în stare să fac ceva. Nu mai am încredere în ceea ce ştiu eu că fac.

Vă reproşaţi ceva?
Întotdeauna există ceva să-ţi reproşezi. Am ascultat şi eu emisiunile. Ce să spun…Nu ştiu (se blochează).

Ce vă reproşaţi?
Poate trebuia să…chiar nu…

Poate trebuia să…?
Trebuia să…chiar dacă avea puls…nu ştiu…v-am auzit că spuneaţi că trebuia să fac… Mi-am zis: „Ia uite, mă, trebuia să fac şi asta!”.

Trebuia să faceţi ce?
Resuscitările pe care le ştiam eu. Pe urmă…Nu ştiu, nu mă gândesc la ce se întâmpla după aia. Apoi, dacă se întâmpla ceva rău, eram acuzat că nu am respectat timpul. Că nu i-am lăsat pe cei de la ambulanţă să-şi vadă de munca lor. Nu ştiu…

Credeţi că veţi mai putea să faceţi meseria asta de acum încolo. E al doilea jucător mort la un club unde lucraţi.
(Tace câteva secunde) Nu ştiu. Nu ştiu. E foarte greu. Nu ştiu.