Featured, Life

Deviații de la sexul drept

Se spune că în dragoste nimic nu-i interzis. Și, chiar dacă acum 5-10 ani, să zicem, să faci sex oral cu propriul bărbat era privit ca o oroare inimaginabilă, oamenii n-au fost niciodată așa „cuminți“ în amor precum voiau să pară.

Dar vremurile s-au schimbat, sexualitatea a cules și ea roadele democrației și se manifestă, iar uneori unde nici cu gândul nu gândești… liber. Iar specialiștii încearcă să ne convingă să scăpăm de prejudecăți și inhibiții și să vorbim deschis despre, să zicem, masturbare sau sex oral. E în regulă, ne conformăm. Există însă manifestări sexuale, să le spunem astfel, care depășesc cu mult îndrăzneală, intrând direct în categoria devianțelor. E drept, nu se mai numesc nici perversiuni, nici deviații sexuale, se numesc, mai elegant, parafilii. Cuvântul vine din greacă (para = deviație; filia = plăcere, atracție) și, spune DEx, înseamnă „perversiune caracterizată prin căutarea plăcerii sexuale printr-un obiect sau printr-o situație bizară, neobișnuită“. Care sunt acestea și cum se manifestă?

Voyeurismul
Este atunci când cineva (mai des întâlnită la bărbați, deviația nu iartă nici femeile) obține plăcere sexuală uitându-se, pe ascuns, la oameni goi, organe genitale sau act sexual săvârșit de alții. De obicei, privitul este urmat de masturbare, pentru a desăvârși plăcerea. Acum, să ne înțelegem, bărbatul tău urmărindu-te cum te dezbraci nu e un voyeur. Aceia fac chestia asta pe ascuns, iar cei/cele pe care-i/le privesc îi sunt complet străini. Ba, în fantezia sa sexuală, voyeurul supune acele persoane, le domină. Ar mai fi ceva: adolescenții fac chestia asta fără să fie, în general, deviați sexual. O fac din curiozitate, iar când încep să aibă o viață sexuală normală, uită! Este o tulburare psihosexuală fără șanse de vindecare, cauzată îndeobște de o activitate sexuală neadecvată. Freud pune voyeurismul pe seama complexului lui Oedip.

Fetișismul
Fetiș înseamnă obiect sacru, obiect care te apără de mânia zeilor, pentru că, da, aceștia iubesc acel obiect. De aici s-a inspirat Alfred Binet, psiholog francez care, de altfel, a inventat și primul test de inteligență, când a definit acea deviație sexuală care presupune excitarea la vederea sau atingerea unui obiect. La fel ca voyeurismul, apare mai ales în cazul bărbaților. Obiectul fetiș, de obicei un obiect de lenjerie intimă al unei dorite, este folosit ca… accesoriu al masturbării, fetișistul mângâind sau îmbrăcând obiectul respectiv în timpul acțiunii. Există și varianta în care fetișistul ia parte la un act sexual cvasinormal, dar numai dacă partenerul îmbracă obiectul fetiș. Dacă nu are la îndemână lucrul cu pricina, fetișistul suferă disfuncții erectile.

Exhibiționismul
Tot bărbații dețin supremația. Mai ales aceia care au fost la cheremul unei femei (din nou, Freud ar zice că la cheremul mamei, care l-a supus, i-a ucis personalitatea). Aceștia se manifestă prin expunerea organelor genitale în fața unor femei complet străine, în general în public. Asta pentru a demonstra că pot, că sunt în stare. Exhibiționistul se excită la anticiparea acțiunii, iar finalizarea vine prin masturbare, după sau în timpul expunerii. Nu-l interesează raporturile cu cele în fața cărora se arată, ci reacția acestora. Cu cât sunt mai speriate, cu atât excitația este mai mare.

Frotteurismul
Vine din franceză, frotter înseamnă a freca, și se manifestă prin obținerea satisfacției sexuale prin frecarea organelor sexuale de trupul unui străin, fără consimțământul acestuia. Frotteurii se simt ca peștele în apă în mijloacele de transport sau magazinele aglomerate.

Sadomasochismul
Am ajuns deja la chestiuni complicate și periculoase. Sadismul presupune obținerea plăcerii sexuale prin supunerea partenerului la suferințe fizice și psihice. Sunt celebre povestirile marchizului de Sade, aristocrat francez trăitor pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, care făcea apologia sexului liber și violent. De altfel, marchizul și-a petrecut 32 de ani închis pentru că plăcerile lui sexuale ajunseseră să fie fatale. Termenul de sadism a fost pus în circulație de psihiatrul Richard von Krafft-Ebing tocmai după numele perversului marchiz. Sadismul, ca tulburare sexuală, este asociat frecvent violului și adesea omorului. Pentru că sadicul se excită din ce în ce mai greu, ajungând la violențe din ce în ce mai atroce. Sadicii fac adesea cuplu cu masochiștii, masochismul fiind o deviație sexuală care presupune obținerea plăcerii în momentul în care subiectul este supus durerii fizice și umilinței psihice. Cu toate că bărbații au adesea o astfel de fantezie sexuală că sunt violați de o femeie, masochismul ca deviație sexuală este specific femeilor. Plăcerea apare când masochistul este legat la ochi, biciuit, ars, sufocat.

Și invers

Din categoria deviațiilor sexuale fac parte și zoofilia (sexul cu animale) și necrofilia (sexul cu cadavre). Acum sunt considerate abominabile. Acum câteva mii de ani, chiar în rândul marilor civilizații, erau considerate dacă nu normale, măcar admisibile. Legislaţia hitită, de pildă, accepta atât sexul cu animale, cât și pe acela cu… cadavre. „Nevasta, calul, măgarul şi morţii făceau parte din categoria acceptată de parteneri sexuali.“ (Mark Masterson, Nancy Sorkin Rabinowitz, James Robson, Sex in Antiquity: Exploring Gender and Sexuality in the Ancient World)

blank