Dacă ar trebui să analizăm într-o manieră obiectivă și realistă evoluția în timp a poziției femeii în societate, istoria și religia ar reprezenta cele mai bogate surse de informație.

Este mai mult decât cunoscut faptul că până la începutul secolului XX femeia avea un statut inferior celui al bărbatului: nu avea acces la anumite profesii ori meserii, dreptul său la studii și educație era unul extrem de limitat, nu putea dispune de bunuri proprietate personală, ca să nu mai vorbim despre dreptul la vot care nu ii era recunoscut! Femeile erau crescute pentru a se căsători, pentru a deveni mame și soții. Unica lor alternativă era cea de a alege viața monahală. Căsătoria debuta la vârste foarte fragede (13-14 ani) și era impusă de familie de cele mai multe ori, femeia neavând nici în această privință dreptul de a alege sau de a opina.

Emanciparea femeii și mișcarea feministă au adus schimbări majore în privința statutului acesteia în societate, impunându-se acum o egalitate între cele două sexe. Cu toate acestea, există încă societăți unde femeia continuă să se afle pe o poziție de subordonare față de bărbat, fără a i se recunoaște nici măcar drepturile inerente ei ca ființă umană. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este cel al statelor arabe, unde religia musulmană și principiile acesteia au rolul de lege fundamentală, unde căsătoria continuă să fie o obligație, nu o alegere, iar femeia trebuie să se supună soțului fără drept de apel.

Și totuși, într-o societate democratică unde femeile se bucură de egalitate și respect și unde căsătoria nu mai este o obligație, ci o decizie de comun acord, ele încă se mai căsătoresc. Vârsta lor la momentul întemeierii unei familii a crescut, desigur, iar visurile și idealurile lor ca femei au devenit realizabile chiar și având statutul de soții sau mame. Dar de ce se căsătoresc de fapt femeile? Vom expune în cele ce urmează câteva dintre cele mai comune motive pentru care majoritatea domnișoarelor decid să facă marele pas.

Femeile se căsătoresc din iubire. L-au cunoscut pe el, un bărbat special care le face să zâmbească, un bărbat la care au visat toata viața și pe care vor sa îl aibă alături o eternitate. S-au îndrăgostit până peste cap, așa că decid să își oficializeze, în fața societății și a lui Dumnezeu, relația și iubirea.

Femeile vor să își întemeieze o familie. Și aici este implicată iubirea, însă nu neapărat iubirea pentru un bărbat cât iubirea pentru un soț și dorința de a avea copii. Educația primită în copilărie și adolescență își pune amprenta asupra personalității unei persoane, astfel că pentru cineva care a crescut într-o familie numeroasă, unită, în spiritul solidarității și altruismului, întemeierea unei familii proprii se transformă într-un real scop. Iar pentru o căsnicie trainică și o familie reușită nu este necesară o iubire pătimașă, ci o iubire bazată pe respect, stabilitate, între doi oameni cu principii de viață similare și idealuri comune.

Femeile își doresc stabilitate și un statut social. Nu discutăm aici despre stabilitate financiară, ci mai degrabă tot despre educația primită în copilărie, în virtutea căreia femeile văd în căsătorie o cale de acces către un loc mai bine poziționat în societate. Poziția pe care bărbatul o deține în ierarhia socială o va propulsa și pe femeie în „lumea bună”, oferindu-i oportunități și deschizându-i drumuri, transformând-o într-o doamnă respectabilă. Și desigur, o femeie căsătorită nu se mai poate îndoi de intențiile bărbatului de lângă ea și devine mai sigură pe ea însăși atunci când el decide să facă „pasul cel mare”.

Citeste si...  Incredibil, dar adevărat! Toate femeile vor purta aşa ceva pentru a fi mai bune la pat

Femeile sunt ființe curioase prin natura lor. Și tocmai această curiozitate le face să experimenteze lucruri noi, cum ar fi o căsătorie. Se prea poate ca ele să aibă sentimente pentru cel ce urmează să le devină soț, însă motivele lor nu sunt strict legate de iubire. Aventuroase din fire, de ce să nu încerce și cariera de soție? Cine știe, poate vor descoperi că li se potrivește și că sunt fericite în această postură.
În ciuda aparențelor, femeile sunt imature. Nu învață concret ce e dragostea și cum se crează o relație trainică, astfel că acceptă o cerere în căsătorie crezând că fericirea lor stă în mâinile altcuiva și că drumul lor în viață trebuie să fie conturat și construit doar alături de cineva.

Femeile sunt slabe și cedează presiunilor. Presiuni din partea familiei, din partea prietenilor, din partea societății. O femeie singură, trecută de o anumită vârstă, este privită de cei din jur (din păcate!) ca o femeie incompletă, defectă chiar, astfel că „viciul” ei trebuie urgent tratat. Și cine l-ar putea trata mai bine dacă nu o vecină binevoitoare care are un nepot la fel de singur ori o mătușă fără ocupație dar cu informații detaliate despre jumătate din populația orașului? Deși ne considerăm o societate evoluată, o societate liberă, încă mai există astfel de practici. Utilitatea lor rămâne una discutabilă, însă.

Femeile sunt materialiste. Da, am ajuns și aici! Femeile sunt caracterizate în mod frecvent de către barbati, în speță, ca fiind persoane ce caută în cel de lângă un sprijin material, un sponsor pe o perioadă nelimitată. Evident, și acesta este un motiv cât se poate de veridic în ceea ce privește dorința și determinarea femeilor de a se căsători. Atunci când soțul este un bărbat potent din punct de vedere financiar, capabil să le ofere totul (sau aproape totul), de ce să nu accepte cu brațele deschise această oportunitate? De a avea o viață lipsită de griji, excursii exotice și mașini scumpe, bijuterii rafinate și pantofi de designer. Căci, să fim serioase, doamnelor! Toate visăm la asta.

Desigur, rațiunile ce le determină pe femei să se căsătorească sunt multiple și diferă de la o persoană la alta. Relevante sau nu, cert este că în ciuda emancipării lor, femeile continuă să creadă în instituția căsătoriei, în valorile acesteia și în fericirea ce poate fi adusă de întemeierea unei familii. Ceea ce le motivează, însă, în luarea deciziei de a se căsători ține doar de ele și de conștiința lor.