Intr-o perioada in care cazul fetei violate de 7 consateni, intr-o localitate din judetul Vaslui, a socat opinia publica si in care multe alte tinere au decis sa isi marturiseasca dramele de acelasi gen, ziaristul Emilian Isaila analizeaza „din coltul barbatului” intreaga situatie, cu obiectivitatea celui obligat de meserie sa vada corect toate aspectele dar si cu implicarea afectiva a celui care are sotie, sora, verisoara, prietene si colege, adica potentiale victime:
„România a fost atinsă în această vară de flagelul violurilor. Avem scandalul cu cei ”şapte pitici” din Vaslui care au fost eliberaţi din arest şi puşi sub control judiciar. Avem doi poliţişti acuzaţi de violarea unei minore de 15 ani dintr-un centru de copii. Aceste două cazuri au şocat opinia publică, la care se adaugă o statistică înfricoşătoare, la noi în ţară, o dată la patru ore o persoană e victima unui viol.Problema violului e una dificilă şi reprezintă o boală gravă a societăţii.
Cine sunt violatorii? În general, sunt persoane needucate, tineri, grupaţi într-o gaşcă, oameni debusolaţi care încearcă să se exprime prin brutalitate şi violenţă. Nu se gândesc la consecinţe şi nu se gândesc la faptul că provoacă suferinţă. Violatorii sunt persoane lipsite de capacitatea de a-i înţelege pe ceilaţi, se află la marginea civilizaţiei şi trăiesc într-o societate fără a percepe acest lucru. La rândul lor provin din medii lipsite de empatie, din familii destrămate, ori, chiar ei, la rândul lor, fiind victime ale violenţei părinţilor, a unor fraţi mai mari, rude sau vecini. Această boală socială nu poate fi vindecată peste noapte nici prin dezbateri TV şi nici prin pedepse mai mari. Oricum, să stai la închisoare cinci, şapte ani nu e uşor, pedeapsa maximă fiind de 12 ani. Dar aceşti oameni nu ar fi ajuns violatori dacă ar fi perceput pericolul.
Aici e problema familiei şi a societăţii, nu reuşete să le transfere celor tineri valorile sociale, graniţele în care se pot manifesta fără a-i răni pe ceilalţi. E un mod atât de prost de a înţelege libertatea la noi în ţară. Dacă privim de la felul în care sunt conduse automobilele, de la felul în care vorbim, în care călătorim, felul în care interacţionăm cu ceilalţi, realizăm că, în România, libertatea este o manifestare egoistă, brutală îndreptată împotriva celorlalţi. Pe când, într-o ţară normală, libertatea înseamnă o manifestare pozitivă şi solidară care încearcă să-i ajute şi să-i protejeze pe cei mai slabi. Va mai trece mult până când aceste tare ale societăţii vor fi îndepărtate, până atunci să facem tot posibilul ca violatorii să fie prinşi, pedepsiţi exemplar, iar victimele protejate şi ajutate să se vindece. Dacă aşa ceva este posibil.” concluzioneaza ziaristul Emilian Isaila.