Pierderea celor 700 de milioane de euro reprezinta o oportunitate importantă pe care a ratat-o România, mai ales ca aceşti bani nu ar fi luat forma unor ajutoare, ci a unor investiţii.
Toate acestea inseamna ca s-ar fi putut genera locuri de muncă şi banii acestia ar fi putut ajuta fermele româneşti sa lucreze mai eficient. Această pierdere nu este doar una ipotetică. Cele 700 de milioane de euro sunt fonduri europene care deja fuseseră aprobate la Bruxelles. Dar, fara cofinanţare, fermierii români nu au reuşit sa atraga aceşti bani. Pentru obţinerea creditelor, fermierii au la dispoziţie garanţii de stat. Însa, din diverse motive, aceste garanţii nu au fost acordate în totalitate aşa că au ajuns în conturi bancare unde au generat bani pentru stat, dar nu pentru fermieri. Agricultura este sectorul care a adus cei mai mulţi bani europeni în România după aderare: nu mai puţin de 13 miliarde de euro. Însă mare parte din aceşti bani au fost subvenţii la hectar, acordate pentru culturi deja existente.
Probleme au aparut atunci când fermierii au încercat să demareze investiţii în Agricultură. Potrivit unui recent raport al Curţii Europene de Conturi, au existat finanţări europene, în valoare de 700 de milioane de euro, care nu au mai ajuns în România. Asta deoarece fermierii nu au reuşit să facă rost de cofinanţare, cu toate că proiectele primiseră undă verde.
Relaţia dintre fermieri şi bănci a fost de vină, arată raportul Curţii Europene de Conturi.
Cum aderarea României la Uniunea Europeană a coincis cu declanşarea crizei financiare mondiale, băncile au devenit mult mai reticente la acordarea creditelor. Nu au avut suficientă încredere în agricultori, mai ales că mulţi dintre aceştia erau la primul credit de afaceri, aşa că nu puteau demonstra dacă sunt sau nu bun-platnici.
Tocmai pentru a elimina această neîncredere, au apărut scheme guvernamentale de garantare a împrumurilor luate de agricultori. Însă, potrivit raportului Curţii Europene de Conturi, nici în România şi nici în alte ţări europene aceste garanţii de stat nu au fost eficiente.
Curtea de Conturi nu oferă prea multe detalii despre motivul care a dus la eşecul parţial al acestor garanţii. Însă remarcă o situaţie ironică. Garanţiile pe care fermierii nu le-au atras au fost depuse de stat tocmai în conturi deschise la băncile care nu s-au grăbit să îi crediteze pe fermieri.
Aşa că banii care ar fi trebuit să fie acordaţi drept garanţie pentru afacerile agricole au generat pentru stat dobânzi de aproximativ 50 de milioane de euro.